Capitolul 27 – La momentul potrivit

Capitolul 27 – La momentul potrivit

Din perspectiva Bellei

-         O proastă! Asta ești… o proastă! O mare, mare, mare… proastă! am bombănit mai departe, furioasă, în timp ce-mi dădeam singură în cap cu perna mea preferată.

Oricât era de moale, durea un pic. Hm. Presupun că sunt cu adevărat jenată si furioasă pe mine…

-         O proastă copilăroasă, Bella… asta ești… am murmurat peste materialul mătăsos al pernei, izbindu-mi-o iarăși peste ochi.

Era ca și cum mă deconectasem total de realitate. Întinsă în patul larg, moale, contopindu-mă cu așternuturile calde, înconjurată de un parfum veninos de dulce. Eram, desigur, în patul lui Edward.

Nu mă puteam abține. Gândurile mă asaltau, și nu erau gânduri… normale. Nu eram eu cea care gândea. Nu eu îmi blestemam soarta, nu eu vizionam din nou și din nou fiecare privire, fiecare mișcare, orice sclipire din ochii lui de smarald.

-         Of, Bella! am continuat să vorbesc cu mine însumi, pe același ton supărat. De ce nu poți fi tu fată la locul tău? De ce nu poți să te controlezi? Acum e mult, mult prea complicat… Oh, Bella, fetiță prostuță… Știi că te minți…

M-am crispat, totuși, când propriul meu pumn îmi zdrobi nasul prin stratul de pene.

-         Auch. Prostuță, prostuță… m-am plâns, știind că eram mai patetică decât oricând.

Oftând, am ridicat iar perna.

-         Lua-te-ar…

-         Asta-i destul, murmură brusc o voce catifelată. Am absorbit-o prea repede, într-o bătaie de inimă.

O stare de paralizie puse stăpânire pe mine în timp ce o mână lungă, albă, o încolăcea pe a mea și-oprea contactul violent dintre pernă și chipul meu.

-         Nu ești prostuță. Ești doar adorabilă, continuă vocea pe un ton cald, în timp ce Edward avansa din umbră.

Pe lângă panica și nervozitatea ce deja mă aveau în gheare, am simțit și cum sângele îmi năvălea în obraji.

-         Prostuță, adorabilă… la mine sunt sinonime, am mormăit jenată.

-         La mine nu.

-         Presupun că fiecare are părerile lui, am clipit cât de nonșalant am putut.

Edward zâmbi. Am încercat din răsputeri să nu mă topesc, să nu sorb strălucirea de-o clipă ce-i animase ochii.

-         Într-adevăr. Dar ce faci aici? mă întrebă, brusc devenind serios.

-         Hei, nu mă făceam proastă degeaba, am mormăit. Nici n-o să-ți vină să crezi ce-am să-ți spun!

-         Că ai chiulit? chicoti el. Nu, nu mă surprinde.

M-am uitat urât la el, dar n-avea niciun rost. Era ca și cum încercam să dobor cu privirea un înger distrugător.

-         Oricum, este Vineri, adăugă el împăciuitor. Ultima zi din săptămâna școlară. Nu te strofoca atât, oricum… abia e trecut de 1. Ora de Psihologie nu cred că îți lipsește atât de mult…

-         Nu, am oftat, teoretic nu am chiulit. Dar practic, da.

Sprâncenele fine i se arcuiră într-o linie mirată. Era nedumerit, mi-am spus.

-         Ceea ce voi urma să-ți spun chiar te va surprinde. Aseară, am fost în cabinetul lui Carlisle, am șterpelit o scutire și am scris cât de urât am putut – și crede-mă, mă pricep la asta – că am o formă destul de gravă de răceală. Am semnat și tot tacâmul… Nimeni n-a bănuit nimic, așa că, după ora de Engleză, am zburat acasă.

Expresia de pe fața lui era neprețuită. În sfârșit, îl surprinsesem!

-         Nu mai spun de reacția lui Alice, am chicotit amuzată la culme. Are impresia că mă influențezi. Dar ciudat, ideea mi-a venit singură!

-         Ok, lungi Edward prima literă, încă în stare de șoc. Cine ești tu și ce-ai făcut cu Bella Swan?!

Am râs de-a binelea.

-         Pur și simplu, n-aveam chef de școală. Oricum, m-am asigurat că nu se preda nimic nou astăzi.

Edward mai clipi totuși de câteva ori, înainte de a-și reveni complet din șoc. Doamne, doar îl mai avertizasem că nu sunt ușă de biserică!

-         Cine are chef de instituția aceea tâmpită, dar folositoare, spuse într-un sfârșit, așezându-se pe pat, lângă mine. Oricum, felicitări pentru chiulul sub acoperire… Ești bună pentru o începătoare.

-         Mersi, am murmurat, dar suna mai mult ca o întrebare. Oricum, tu ce faci aici?

Edward își dădu ochii peste cap.

-         Nu e evident? Chiulesc de la convenția zilnică a proștilor…

-         Hei, vezi că și Stench este acolo.

-         Exact.

Am început să râd, înveselită. Toate gândurile și problemele pe care mi le făcusem câteva minute înainte dispăruseră ca prin minune… efectul Edward, presupun. O reacție absolut incontrolabilă, am tras enervată concluzia ce era normal să urmeze numeroaselor dăți când nu fusesem capabilă să-mi stăpânesc inima.

Dar de ce?

Edward oftă, și abia atunci am îndrăznit să-l privesc în ochi. Nu de alta, dar carpeta mițoasă, neagră, de jos nu ținea nimic interesant. Și ochii lui reflectau uimire. Verdele susura ca o pasăre fără aripi. Chipul lui perfect era absent, trăsăturile încordate.

-         La ce te gândești? am șoptit fără să mă gândesc.

-         Nu știu… Încerc să mă gândesc la câte ceva pe rând, dar nu-mi iese, se scutură el ca dintr-un vis.

-         Știi, eu sunt confuză, am răbufnit, și odată cu mărturisirea m-am lăsat să cad complet pe pat. Capul mi se sprijinea ușor de perna care, săraca, cred că-mi știa trăsăturile feței pe de rost.

El rămase cu ochii pironiți în depărtările umede ale pădurii. Doream cu aatâta ardoare să știu la ce se gândea, de ce era încruntat. Voiam să știu ce-l supăra, ce-i dădea probleme, lui… lui, cel care avea întotdeauna soluția…

Dar brusc, am înghețat. Edward se mișcase încet, dar ferm, lângă mine. Cu un chip greu de descifrat, se aplecă ușor asupra mea, poziționându-și în dreapta și-n stânga mea câte o mână . Mă avea închisă între pereții ce-i formau brațele sale, dar nici că mă gândeam să evadez… Deși ar fi trebuit.

Își fixă ochii mari într-ai mei. Aproape le simțeam duritatea de diamant, nevoia de luciditate. Totul sub influența ca de drog a apropierii lui…

-         Bella, de ce ești confuză? De ce crezi că ești confuză? șopti în timp ce chipul lui era milimetri depărtare de al meu.

-         Pentru că nu știu ce se întâmplă… am murmurat ca hipnotizată.

-         Eu știu. Și e al naibii de rău! mârâi, și o expresie de neputință furioasă îi acapară trăsăturile.

-         Rău? am murmurat.

-         Pentru amândoi.

Ochii lui începură să mă cerceteze, să-mi exploreze fața. Am închis ochii, incapabilă să mai rezist. Era ceva ce mă speria în atitudinea lui – dar, simțeam triumf  și parcă mă temeam de ceva ce era prea imposibil.

Se apropie mai tare. Îi simțeam respirația parfumată pe față, corpul lui lipindu-se de al meu, fin, elastic. Voiam să-l simt complet, mâinile mele voiau să-l tragă peste mine, voiau să-i simtă fiecare linie. Voiam să știu dacă părul îi era la fel de moale cum îmi imaginasem. Capul începu să mi se învârtă.

Și atunci, adevărul care mă bântuia de câteva zile grele mă străfulgeră o clipă, dar lumina se stinse. Nu. Conștiința spunea nu. Mi-am încleștat pumnii, încercând să-mi controlez bătăile inimii, gândurile haotice.

-         Bella? Nu-mi vine să cred că eu cer permisiune pentru așa ceva, dar fie… șopti Edward, valuri din dulceața răcoroasă de miere învârtejindu-mi mintea iar.

Nu. Nu. Nu. Nu e corect, nu e Bella, nu e… posibil. Nu vreau să vreau să-l sărut!

-         Pot să te sărut? continuă subiectul furtunei mele interioare, pe o voce grea.

Toate vocile din capul meu urlară și mai tare. Dar eu știam ce voiam.

-         He-heeei, Eddie, știam eu că te găsesc aici! răcni atunci un alt glas pe care cu siguranță, de data asta, chiar nu-mi doream să-l aud. Haide, băieții au…

Însă Emmett rămase înlemnit în pragul camerei largi a lui Edward, cu maxilarul atârnând în șoc. Gândurile îmi înghețară. Fratele său mai mic îmi dădu drumul imediat, sărind în picioare cu rapiditatea unei lăcuste.

Ochii lui țineau o ciudă și o furie cum nu mai văzusem la el.

-         W-wow. Știam eu! Știam eu! zbieră Emmett entuziasmat. Eram sigur că voi doi veți fi împreună!

Am sărit și eu din pat, surprinsă.

-         Împreună?! am exclamat eu și Edward în același timp, șocați. Nu!

-         Nu? Atunci vă rog explicați-mi ce-am văzut mai devreme, ne provocă Emmett cu un aer atotștiutor.

La naiba.

Din perspectiva lui Edward

Eram rupt în două de dorința puternică de a-mi da palme cu nemiluita și de a sări ca un leu dezlănțuit pe Emmett. Lua-i-ar naiba sincronizarea îngrozitor de proastă!

-         Emmett? Pot vorbi singur cu tine pentru o clipă? am mârâit printre dinți, ca apoi să-l trag afară din cameră pe idiotul meu frate fără a mai aștepta vreun răspuns.

Am trântit cu putere ușa după mine. Emmett tresări, teamă citindu-i-se în ochi. Și avea de ce să-i fie teamă!

-         Ascultă, frate, am respirat, încercând a-mi calma furia. Nu e ceea ce pare. Adică, este, dar… Nu o sărutam pe Bella, doar…

Am scuturat din cap, mânia care o simțeam brusc luând o altă turnură. Adevărul era că nu aveam nicio explicație care să fie cât de cât plauzibilă, excluzând-o pe cea reală.

Cea reală. Care era cea reală? Eram în stare să-mi explic mie însumi ce se întâmplase? Sigur că eram în stare, mi-am spus cu o ironie amară. Știam foarte bine de ce și cum, doar nu voiam să accept.

Dar deodată, Emmett începu să râdă, smulgându-mă din gândurile mele. I-am aruncat una din privirile mele criminale care de obicei îl amuțeau imediat, dar nu merse de data asta.

-         Edward, Edward, Edward… chicoti el. Nu chiar atât de prost pe cât las să se vadă, să știi.

L-am privit cu îndoială. Mda.

-         Și chiar ar trebui să fiu complet idiot să nu-mi dau seama ce se întâmplă între tine și Bella.

Am deschis gura să îl contrazic, dar el mă opri.

-         Nu te obosi să negi. O iubești, spuse pe un ton cazual, cu o fluturare a mâinii.

Liniște. Am închis ochii, simțind cum totul în mine urla în contradicție.

-         Nu se poate… am murmurat înfrânt.

-         Ba este cât se poate adevărat, zâmbi Emmett superior. Te cunosc, frățioare. Ești diferit de oricine cunosc, așa că logica mea este simplă. Având în vedere că un om normal se poartă frumos cu persoana la care ține, era firesc ca un om anormal ca tine să se poarte urât cu persoana care îl interesează și față de care are afecțiune.

Oare era adevărat? Mă purtasem urât cu ea și mă certasem atât cu Bella doar pentru că mi-era frică să nu mă îndrăgostesc de ea? Uram perfecțiunea vieții mele trecute în ea, dar eram atras, în același timp, de frumusețea și puritatea ei?

Comportamentul meu fusese o sabie cu două tăișuri…

-         Vezi? Am dreptate. Și n-ai idee cât mă bucur… spuse Emmett vesel, amintindu-mi că era și el pe-acolo.

-         Te bucuri? am strâns eu din dinți.

-         Foarte! exclamă el fericit. Bella este o fată extraordinară. Lumină în întunericul tău, Edward. Ea este cineva care merită să fie iubită de fratele meu, nu ca târfa aia de Tanya.

M-am crispat la numele ei. La numele ei spus cu atâta ură de propriul meu frate, numele care trezea atâtea amintiri, vină. Mai ales vină.

-         Din cauza ei, familia noastră nu a mai fost niciodată aceeași, șuieră Emmett încruntat. Dar să lăsăm trecutul. Edward, am văzut că te-ascunzi de sentimentele tale. Ți-e frică să iubești. Tu crezi că poți trăi toată viața așa, singur, ascuns în cochilia ta? Pe dracu’!

L-am privit surprins. Mă uimea cât de mult îi păsa, cât de implicat părea. De ce? Oare eu meritam vreun strop din sentimentele lui?

-         Dă-o încolo de treabă, Edward! exclamă el exasperat. Pur și simplu acceptă și fii fericit.

-         Amândoi știm ce s-a întâmplat ultima dată când am făcut-o, am murmurat, lăsându-mă să alunec de-a lungul peretelui, pe podea.

-         De-abea aveai 15 ani, erai încă un copil! Au trecut aproape 3 ani, dar tu ai rămas blocat pe asta. Tu nu vezi că ea a câștigat? Ți-ai pierdut viața… Și nici măcar nu lupți să o ai. Te ascunzi de inima ta. Doamne, Edward, ești atât de ipocrit!

Eram sigur că ultima replică a lui Emmett o auzise și New York-ul, la forța cu care urlase, la mânia care îi anima mișcările. Mă scuturase cu putere în timp ce vorbise, dar amețeala ce-mi apăsa capul nu se datora numai lui.

Emmett gâfâia, nervos. Îi înregistram respirația grăbită absent, cu ochii prinși în gol. Era ca și cum capul mi se deconectase de corp; plutea.

-         Vreau să fiu singur, am murmurat într-un târziu, smulgându-mă brutal din strânsoarea lui.

Fără să-l privesc, am început să fug de-a lungul scărilor, am început să fug de ceea ce acum era pentru mine o altă conștiință dezastruos de reală.

-         Nu greși iar, Edward. Gândește-te bine înainte să iei o altă nenorocită de decizie, mă auzi? țipă Emmett în urma mea.

Am izolat orice sunet afară din mintea mea în timp ce trânteam ușa de intrare și mă pierdeam în pădurea umedă de lângă casă. Fugeam din ce în ce mai tare, neluând în seama ploaia măruntă ce mi se cernea în păr, oboseala ce-mi încetinea mișcările. Gândurile se pierdeau odată cu nălucile verzi ce erau copacii, alunecau pe lângă mine dar nu mă mușcau. Inima bătea prea tare. Sângele îmi alerga în vene, și mă simțeam ca și cum și el îmi urla ceva, îmi poruncea ceva.

Nu m-am oprit decât în mijlocul poienii, unde am căzut pe spate, gâfâind, cu ploaia spălându-mi fața de sudoarea rece.

De ce venisem aici? m-am întrebat brusc, cerul de plumb părând a se prăbuși deasupra mea. În poiana mea nu mai venisem de foarte mult timp. Nu mai fusese nimic pentru care să fiu fericit. De ce eram aici?

Era ceva pentru care să fiu fericit? Inima spunea că da, eu spuneam că nu. Emmett dăduse glas uneia dintre cele mai mari temeri ale mele, și mă simțeam atât de mic, acum că o auzisem rostită cu voce tare, alături de argumente plauzibile.

Nevoia mea de logică fusese hrănită, dar sângera în furie. O iubeam pe Bella. Mă îndrăgostisem de Bella. În așa hal, încât nici măcar iluzia de ,,prieteni’’ pe care mi-o creasem nu reușise să mascheze ce simțeam pentru ea. Nu reușisem să mă mint – specialitatea mea –  nici măcar pentru trei zile!

Nu reușisem să-mi țin în control sentimentele. Cât de prost am putut fi să cred, atunci, pe acoperișul școlii, că mă pot simți bine lângă ea, că o pot avea fără să mă implic cât de puțin? O iubeam de dinainte. Negasem cu sălbăticie, și parte din mine încă nega.

M-am ridicat în șezut și mi-am îngropat fața în mâini, în timp ce ploaia se întețea. Un tunet bubui deasupra-mi și-un fulger îmi străfulgeră pleoapele; picăturile de ploaie curgeau ca lacrimile ce nu le puteam vărsa.

Ce era atât de greu de înțeles? Ce era de ascuns? Ce era de analizat? m-am întrebat cu sălbăticie. O doream cum nu mai dorisem nicio fată până acum. Voiam s-o văd fericită, îmi păsa de ea și de părerile ei. Când zâmbea ea, o rază de lumină ajungea și la mine. Aveam nevoie de ea ca să mă țin întreg, aveam nevoie de ea în așa fel… ca aerul.

Și blestemam asta din toate puterile. N-avusesem dreptate nici atunci, în noaptea aceea de vis când o avusesem în brațele mele: era complet invers. Tocmai, o iubeam pentru că nu o lăsasem să plece. O iubeam pentru că nu stătusem departe de ea. O iubeam pentru că fusesem destul de egoist să o folosesc pentru a mă simți bine!

O iubeam pentru că ea era îngerul și eu nu eram. O iubeam ca pe un vis, ca pe o speranță – eram îngerul care căzuse din rai, iar ea steaua de la orizont. Dar nu o puteam iubi… Nu, nu mă puteam lăsa să cad.

Ce-i putea aduce dragostea mea? mi-am spus încleștându-mi pumnii. Doar durere, dezamăgire. Ea nu merita să fie iubită de cineva ca mine; ea merita pe cineva mai bun. Nu un nenorocit egoist cu o viață distrusă ce căuta s-o distrugă și pe a altora. Nu pe cineva care n-avea habar pentru ce trăia și de ce.

Ea merita lumină, nu întuneric. Era prea bună pentru mine, iar deși orgoliul meu urla în agonie, luciditatea mă ucidea din umbrele minții, iar egoismul se zbătea înăuntru, nu puteam să o iubesc doar ca să o distrug.

Eu urma să sufăr, doar eu. De parcă nu știam deja că acesta era destinul meu. Mă împotrivisem și-mi spusesem că nu așa trebuie să fie, îmi explicasem de atâtea ori sentimentele mele pentru ea în o mie de fațete diferite.

Simțeam și simt cum zi de zi, împietresc mai tare. Devenisem o statuie, sau credeam că devenisem; însă cert este că o inimă de carne vie existase în tot acest timp doar pentru ea.

,,Nu greși iar, Edward. Gândește-te bine înainte să iei o altă nenorocită de decizie, mă auzi?’’ Cuvintele lui Emmett îmi năvăliră brusc în minte, mă făcură să tresar. Un tunet bubui deasupra.

Oare greșeam? Oare trebuia să fiu destul de egoist încât s-o iubesc? Aveam dreptul să-mi iau orice șansă la rai, înainte să știu dacă porțile erau deschise? Oare Emmett mă trezise? Mi-am analizat iar logica, dar nu am găsit nimic care să scârțâie, decât… Am tresărit. Decât… nu știam dacă Bella mă iubea și ea.

Evitasem întrebarea, am realizat. Dar asta nu mai conta acum, esența conta. Oare Bella mă iubea? Exista vreo posibilitate? Un val de speranță ciudată, intensă, mă cuprinse, înainte să mă pot controla.

Nu, am scuturat din cap. Era prea lucidă ca să mă iubească. Mă refuzase de două ori și din câte observasem, nu mă vedea – sau mai bine zis văzuse – decât ca pe un prieten, ceea ce eu distrusesem acum o oră. Și era mai bine să nu mă iubească; nu avea să sufere.

Eu sufeream oricum, în clipa asta. Știam ce dezastru adusese ultima mea decizie, ultima mea dragoste – nu aveam să mă las condus de acest sentiment catastrofal iar. Dar știind că aș fi putut să-i simt moliciunea gurii, corpul fin și subțire în brațele mele, știind că puteam s-o am, dar nu puteam… era ca și iadul.

Acum știam de ce îi cerusem permisiunea înainte s-o sărut, ca un prost. O întrebasem pentru că o respectam… și pentru că voiam să știu ce simte. Vreau să știu ce simte, dar nu va face nicio diferență. Nu vreau s-o aduc în întuneric, s-o schimb… Ea n-are să fie ca mine.

Iar ca eu să mă schimb pentru ea, nu mă simțeam în stare. Răul intrase deja în mine. Durerea și vina nu mă lăsau – iar evadarea se afla în lucrurile rele și interzise. Lucrurile care mă distrugeau pe dinăuntru.

Am inspirat adânc, simțind cum părul ud mi se lipea de ceafă, și mi-am ridicat capul. Încă ploua cu putere, și firele de iarbă se zbăteau elastice în bătaia vântului. Era frig sub bolta dură de plumb.

Poate aveam s-o uit odată ce proiectul se termina. Oricum, va fi la fel. N-aveam s-o îngreunez pe ea cu povara sentimentelor mele vreodată. Față de ea, iluzia aceea de ,,amici’’ va merge.

Mda, ce amic interesant sunt și eu… Un prieten care-ți cere să te sărute. Minunat. Sunt sigur că voi avea o grămadă de explicații de dat când ajung acasă.

Am închis ochii și-am lăsat ploaia să-mi ia demonii cu ea.

***

I can’t escape this house…

So many times I’ve tried!

But I’m still caged inside.

Somebody get me through this nightmare

I can’t control myself!

Just some of you can see

The darkest side of me.

No one will ever change this animal I have become!

And still they don’t believe…

It’s not the real me.

Am oftat, ieșind din transa în care mă aruncase soneria LG-ului meu. Animal I Have Become de Three Days Grace mi se potrivea prea bine. Însă știam că lui Alice nu-i prea plăcea să aștepte, așa că am apăsat, după 13 apeluri nepreluate, butonul verde.

-         Alo? am mormăit fără vlagă.

-         Edward! răcni Alice în receptor, și trebui să depărtez telefonul la doi metri de urechile mele. Nu de alta, dar nu voiam să rămân surd, ca Beethoven.

Ce-oi fi având cu Beethoven în ultimul timp?

-         Salut și ție, Alice, am spus ironic.

-         Nesimțitule, tot încercăm să dăm de tine de aproape 6 ore! Pe unde naiba umbli? Cu gorilele tale nu ești, că l-am sunat și pe Stench… dar și ei te căutau. Ne făceam griji! Emmett a spus că ai plecat afară, dar mașina ta este încă în garaj. Te-amâncatvreunurs? Te-aipierdutcumvaînpădure?

-         Respiră, Alice, am spus amuzat. Ultima parte n-am înțeles-o decât cu greu. Știu perfect unde sunt, și știu să mă întorc. Dar nu mă pot opri să nu observ cât de îngrijorată suni…

-         Taci, mârâi ea în telefon, și am zâmbit trist. Pur și simplu… mișcă-ți fundul acasă, Edward. Ori vei rata cina!

Și cu aceste extrem de delicate cuvinte, spiridușul isteric închise. Am oftat iar în timp ce-mi îndesam LG-ul înapoi într-unul din buzunarele blugilor, apoi am început să fug înspre casă.

De ce fugeam? Răspunsul era simplu. Învățasem, într-un sfârșit, că ascunsul după deget era lașitate. Nu mi-era foame sau altceva, voiam s-o văd pe Bella.

Mi-era frică de momentul în care ochii ni se vor încrucișa iar. Nu știam cum va reacționa, iar, de asemenea, și Emmett prezenta o problemă de abordare acum.

Curând, am ajuns în fața vilei noastre. Am deschis ușa cu cea mai mare grijă, fiind atent la orice pas. Nu era nimeni în hol. Nu știu de ce, dar voiam să-i surprind, așa că am deschis cu un pocnet teatral ușa bucătăriei.

Erau la masă. Numai Jasper lipsea… chiar, ce era cu el? Nu l-am văzut sau auzit deloc azi.

-         Edward! țipară toți odată, sărind de la locurile lor.

-         Doamne, ești ud leoarcă! Mișcă sus și te schimbă! chițăi Alice.

-         Credeam că te-ai pierdut în pădure, că te-a atacat vreun urs! mârâi Emmett.

-         Ne-ai speriat…

-         Puteai să stai acolo? mormăi Rosalie.

-         Încet, încet! am exclamat eu. Dacă știam că mă iubiți așa de mult, dispăream în pădure mai des!

Cu coada ochiului, am observat-o pe Bella așezându-se la loc pe scaunul ei și înfigându-și cu sete lingura în orezul fiert. Ea fusese mult mai liniștită, din păcate – pentru că pe ea mi-o dorisem să fie cea mai îngrijorată.

Tot îmi făcusem speranțe, am realizat strângând din dinți, în timp ce coboram scările, îmbrăcat în haine uscate. Îi strigasem lui Jasper că, dacă nu cobora la cină aveam să-i spun lui Alice c-o iubește, înainte de-a mă întoarce în bucătărie, totuși, cum mă rugaseră toți. El spusese că vine în 5 minute.

Tăcut, m-am așezat lângă Rosalie și am început să mănânc. Friptura și orezul erau prea bune, totuși, chiar și pentru cineva atât de preocupat ca mine să nu observe.

Încercam să n-o privesc pe Bella. Încercam să mă controlez, dar îi simțeam ochii adânci asupra mea și tentația de a-i ridica pe ai mei era prea mare. Așa că mi-am dovedit încă o dată slăbiciunea și m-am uitat în direcția ei.

Tresări când i-am prins privirea, dar nu dezertă. Ciocolata fierbinte din ochii ei mă trăgea înăuntru, în oceanul de emoții mixate. Citeam nedumerire, furie, ciudă, tristețe. Dar era ceva predominant, un sentiment care îi înnegrea pupilele și le mărea, le amplifica intensitatea. Dorință.

Își dorea ceva, dar nu-mi dădeam seama ce. M-am încruntat în nedumerire înainte să-mi dau seama, dar ea își plecă ochii, și acum, genele mari și dantelate perdeluiau singurul meu acces la gândurile ei.

Sincer, nu mă simțeam mai bine acum că-mi recunoscusem sentimentele față de ea. Era mai greu, de fapt, să țin totul sub control.

Dar un ,,Ah!’’ șocat, din partea tuturor mă făcu să ridic ochii. Desigur, am avut aceeași reacție. Pentru că, în pragul ușii, stătea un Jasper mai furios ca oricând… cu un păr complet roz. Erau șuvițe care stăteau în sus, strălucind în magnificul roz aprins, de ziceai că este vreun personaj de-acela cu păr nebun de la Pokemon.

Și-o fi vopsit părul, apoi, din greșeală, în loc să bage uscătorul de păr în priză, și-a băgat degetele. Naiba știe ce-o fi fost în capul lui… că pe cap…

-         Hahahaha!! explodă Rosalie în râs prima, ținându-se cu mâinile de burtă. Jasper… Hahahaha!!

Urmă o cascadă de râsete. Ne zbăteam cu toții pe scaune, în hohote convulsive. Pur și simplu, arăta prea bestial! Mai ales expreția feței… neprețuită!

-         Hahahaha!! Ei, Jazzy, ce zici? Nu ți-am plătit-o? Hahaha! râse Rosalie malefic de lângă mine.

-         Jasper! chicotea Alice. Hahaha! Ară…ți… ha! adorabil!

-         Frateeee! răcni Emmett. Ce-ai pățit? Ți s-a urcat dragostea la cap…? Pricepi? La cap! Hahaha!

-         Ți-ai mai băgat și degetele în priză după, de efect… nu? am râs și eu, bătând cu pumnul în masă.

Expresia lui Jasper era mai presus de cuvinte.

-         Rosalie! mârâi el fără control. Tu…

-         Da, eu! râse ea. Dormeai ca un îngeraș aseară, așa că n-am pierdut o asemenea oportunitate! Ha!

-         Cum ai putut?! țipă el, roșu la față… aproape ca și părul. Părul meu perfect… cum… De ce??

-         Dar tu? îl înfruntă ea ridicându-se în picioare. Cum ai putut să-mi faci faza cu lipiciul?

-         Eu… tu….doar am… Ahh! țipă Jasper. Idioato!

Dar cumintele și bunul Jasper făcu, odată cu minunatul compliment, ceva la care nu se aștepta nimeni. Fumegând de furie, apucă oala cu orez de pe masă și i-o azvârli în față lui Rosalie.

Jumătate din orez ateriză pe mine, în drum. În cameră se lăsă brusc o liniște șocată.

-         Tu… porcule! țipă Rosalie ca isterică, după câteva clipe. Mi-ai ruinat părul! Nesimțitule!

Înhăță și ea farfuria plnă cu sos de friptură de lângă vaza cu flori și i-o aruncă lui Jasper în față.

-         Aaahh… făcu el șocat, înlăturând puțin sos de pe ochi ca să poată vedea. Rosalie!!!

Și atunci…

-         Bătaie cu mâncare!!! urlă Emmett din toate puterile, în timp ce deschidea frigiderul, scotea o sacoșă plină cu roșii și-mi arunca mie una în cap.

Am simțit cum sucul rece îmi îmbiba părul, și odată cu el, cum mă inunda furia.  N-am stat să mă gândesc de două ori. Am luat cu mâna un pumn de orez fiert și i l-am azvârlit în față.

Apoi, am simțit niște paste elastice izbindu-mă în piept. Enervat de-a binelea, am prins-o pe Alice fugind spre sufragerie, cu restul de paste în mână.

În timp ce roșii, castraveți, smântână, frișcă, friptură, orez, paste, supă, cârnați, cartofi zburau prin aer, am înșfăcat și eu o farfurie cu piure mai vechi și am alergat după Alice. Se ascundea după bibliotecă, dar am aruncat piure-ul oricum… ca apoi să urmăresc cum se prelingea greu pe perete.

Dar n-am avut timp să mă panichez. Am simțit cum un lichid alb mi inunda ceafa – Bella. Ah, voia să se joace. Presupun că este un mod în care îi pot plăti faptul că m-a făcut să mă îndrăgostesc de ea. Zâmbind malefic, am apucat o roșie încă în stare bună de jos și i-am aruncat-o în cap.

De aici, iadul se dezlănțui. Mâncarea zbura prin aer ca gloanțele în al doilea Război Mondial, iar pereții, mobilele erau pictate cum nu se putea mai frumos.

-         Idiotule!

-         Ahhh…. urăsc smântâna!

-         Ugh! Ugh!

-         Eu sunt prostul?!?! Elfule!

-         Cine mi-a pus lipici pe ruj, eu?! Mai taci… nesuferitule! Na!

-         Auu… S-a spart!

-         Taci!

-         Poftim, pastele dumneavoastră sunt servite!

-         Te rog spune-mi că-ți plac roșiile.

-         Yuck! Usturoi pisat! Ce naiba face mama cu usturoi pisat?

-         Ajutoooor!! Om la pământ!

Eram acoperiți cu toții în toate sosurile, legumele, fructele și preparatele care le lăsase mama prin frigider. Sufrageria era absolut distrusă! Mâncare se prelingea pe toți pereții, de pe toate mobilele. Calculatorul era inundat în sos de carne, iar cărțile lui Carlisle, ironic… în crabi congelați…

Însă exact în toiul luptei, exact atunci când era cât pe-aci să-i torn suc de pulpă lui Emmett în cap… răsună soneria de la ușă. Am încremenit cu toții, o liniște bizară lăsându-se în cameră.

Cine putea fi? m-am întrebat, în timp ce scăpam sucul jos. Am urmat-o cu toții pe Alice, spre ușă. Aveam un presentiment foarte rău despre asta. Îngrijorat, am privit cum curajoasa mea soră se albea la față, o reacție ce urmase scurtei priviri aruncate pe vizorul ușii.

-         Cine este? am întrebat eu și Emmett în același timp, frustrați.

Ea se întoarse.

-         Făceți-vă rugăciunile, spuse ea lent. Este Carlisle și Esme.

_______________________________

aleluia, am reusit sa termin capitolul! ma chinui de trei zile la el… si stiu ca e groaznic. a trecut mult de cand n-am mai scris, deci scuzati-i… mica valoare scriitoriceasca. :(:( sper ca v-a placut cat de cat, totusi.

si acum ca e vacanta, stay tuned, pentru ca mi-am pus in cap sa postez odata la 3-5 zile. comentati, va rog… ca sa stiu daca mai este cineva care mai citeste CIP.

kisses, Andru:*:*:*

74 comentarii (+add yours?)

  1. h3113n4
    Iun 14, 2010 @ 17:26:02

    ma bucur ca ai postat
    superb ca intotdeauna… dar nu uita si Imposibil…:)

    Răspunde

  2. Jane
    Iun 14, 2010 @ 17:28:46

    a doua ? :x

    Răspunde

  3. h3113n4
    Iun 14, 2010 @ 17:29:02

    ps: vacanta placuta si profita sa te odihnesti si sa te detasezi de tot ceea ce ti-ar putea perturba echilibrul interior, tu esti cea mai importanta su nu esti deloc o masina de scris, esti un om cu sintaminte frumoase ce face ca totul in jur sa fie frumos. Esti o persoana deosebita Andru, nu uita asta, ai un dar si ma bucur de fiecare data cand il imparti cu noi

    Răspunde

  4. ruxandra95
    Iun 14, 2010 @ 17:32:55

    :))) carlisle si esme normal sunt atat de mortiii super tareeeeeee

    Răspunde

  5. dienutza942
    Iun 14, 2010 @ 17:36:03

    normal ca mai e cineva care citeste CIP!!!!:D Mereu va fi ;)
    Si capitolul…e bestial…:X:X:X:
    love u andru:*:*:*:X:X:X:X

    Răspunde

  6. ioana
    Iun 14, 2010 @ 17:48:56

    wow ai revenit in forta
    adica mi-au dat lacrimile de atata ras :))
    la inceput am inceput sa rad de ‘cearta’ bellei u ea insasi iar apoi cand a inceput bataia cu mancare a fost cel mai tare moment(pe langa momentul dintre bella si edward din camera ;) )
    sper ca urmatorul capitol sa vina rapid abea astept sa-l citesc :)
    spor la scris :*

    Răspunde

  7. klauss33
    Iun 14, 2010 @ 18:01:11

    hey….a fost destul de pasional si amuzant capitolul asta….
    a avut toate “ingredientele” pt un capitol minunat….
    abea ast cum se vor scoate in fata lui Esme&Carlisle,va fi tare amuzant…
    spor la scris in continuare…
    si sa ai o vacanta frumoasa
    kisses&hugs

    Răspunde

  8. GossipGirl
    Iun 14, 2010 @ 18:07:50

    Super capitolul :x…dar totusi sunt putin suparata…ne-ai lasat in suspans!!! :))
    Sper sa postezi cat mai curand!
    Until next time,

    xo xo
    GossipGirl

    Răspunde

  9. g3o
    Iun 14, 2010 @ 18:09:05

    mie mi-a placut foarte mult capitolul…foarte amuzant..
    si din pacate au ajuns acasa carlisle si esme,sunt curioasa …ce scuze vor inventa pentru dezastrul din casa…hahaha..dar sper ca le va trece atunci cand vor vedea parul lu jasper..
    abia astept ce se va intampla atunci cand vor fi singuri edward si bella:>
    si normal ca mai sunt persoane care mai citesc:X:X
    si ma bucur ca a venit vacanta..si acum o sa poti posta mai des..
    astept urmatorul capitol:X:X
    :*:*:*:*
    >:D:D<

    Răspunde

  10. stefidanutza
    Iun 14, 2010 @ 18:09:08

    sooper cap:X:X:X::X deabia astept next

    Răspunde

  11. Simonik
    Iun 14, 2010 @ 18:21:28

    nu pot sa cred…in sfarsit accepta!!!!!!!!!yeeeeee!!!!!!!!….cat despre bataia cu mancar nu mai puteam…eram pe jos de ras…si sincer iti spun(dk vr si cu mana pe inima,doar ca nu scriu prea bine cu stanga ..dar incerc orice pt tn)cand citea perspectiva lui Edward ma simteam in mintea unei persoane ce se apostrofa si ma simteam eu in vartejul de ganduri…ma bucur ca ai revenit cu acest capitol MINUNAT, SUPERB, MIRIFIC….la ora asta nu gasesc un cuv potrivit pentru a descrie….felicitari si multa bafta la scris (m bucur ca tu ai scapat de penitenciar ca eu mai am 3 sap in care stam la scl ca sa frecam menta..eventual mai vedem un film la cateva zile si mai avem meciul de fotbal ca in rest…as lua si eu o scutire:D)…abia ast nextu,multaaaaaaa inspiratie:*:*:*:*:X:X:X:X>:D<

    Răspunde

  12. deea
    Iun 14, 2010 @ 18:23:34

    yes:x ff taree:*

    Răspunde

  13. Marina
    Iun 14, 2010 @ 18:28:04

    Absolut genial …extraordinar :X:X:X
    Doamne il iubeste pe Emmett,zapacitul a reusit sa-i deschida ochii incapatanatului de Edward ;)) Nu imi vine sa cred….a recunoscut O IUBESTE :X:X:X
    Mi-a placut mult partea in care Edward i-a cerut permisiunea Bellei pt a o saruta :X
    Se vede ca Bella e derutata,da sunt sigura ca pana la urma isi va da si ea seama care sunt sentimentele ei pt Edward :D
    Ah…si schimbul de priviri de la masa e dragut :)
    :)) :)) Of!…ma doare burta la cat am ras :)) Bataie cu mancare :))) Sa nu mai zic de parul roz a lui Jazz :))) =))) :)))
    Ohoo…acum sa vad ce explicatii vor da…stapanii casei au sosit :)) Tare curioasa sunt de reactia lui Carlisle si Esme,cand vor vedea ce “ingerasi” au fost copii :))
    Felicitari…imi place super mult acest capitol:X Pana acum e preferatul meu :)
    O vacanta frumoasa >:D<
    Astept continuarea :X
    Spor la scris:*

    Răspunde

  14. nikkinicol2
    Iun 14, 2010 @ 18:37:19

    ffrumos capitol
    normal cal mai citesc:)e printre preferatele mele!
    frumos capitol!!!
    of…as fi vrut ca edward sa recunoasca in fata bellei adevarul:|
    astept next cu nerabdare!!!
    vacanta placuta in continuare:)
    spor la scris!!!

    Răspunde

  15. BibbyEllen
    Iun 14, 2010 @ 18:39:23

    Aaaaaamiiiin! Sa ne rugam Domnului ca nebunii Forks-ului sa scape doar cu o zi de curatenie generala=)))).
    Andru, azi a fost canicula. Sa-ti fie rusine! Am ras intr-un hal fara de hal, de m-au apucat iar transpiratiile:)).
    Bun, partea super-mega-amuzanta e umplutura capitolului, dar eu, Bibby, nu pot neglija la fel de minunata parte cu emotia ce-o transmite Edward-scuze daca am vorbit ca un popă aici.
    Bun…Ador modul în care gândeşte Ed:X La un moment dat aveam impresia că urma să se lase învârtit pe toate părţile de nesiguranţă, cum că Bella nu-l iubeşte.
    Dar până la urmă, a rămas la ” Hai măi, că nu trebuie sa fiu negativist. Dacă şi ea mă place? Cine dracu sunt eu să mă îndop cu gânduri de-ale ei, care nici măcar nu sunt ale ei.”>>nebunie, ştiu:))…Deşi în timpul bătăii cu papa, se lua iarăşi de mânuţă cu propoziţia “Bella nu ma iubeşte.” În fine…Eu ajung din nou la aceeaşi laudă referitoare la minunatul tău mod, prin care evidenţiezi toată emoţia trăită de personaje:X Eşti magnifică şi crede-mă că nu mă voi sătura să ţi-o spun! Pace între prieteni şi fie ca ăştia doi să se cupleze naibii odată, că eu una cărunţesc de stres:)).
    OOHHHHHH! Emmett, pentru prima dată o spun că te iubesc, şi asta nu datorită glumelor tale! Ai fost şi tu odată serios şi chiar util, matahală!:))
    Revenind la partea cu războiul=)). De trei ori m-am prind de cearceaf ca să nu cad din pat:)). Bietele cărţi ale lui Carlisle…Bieţii pereţi. :))
    Cred că în capitolul următor voi avea ocazia să văd pentru prima oară o Esme furioasă:)).
    Mai are rost să-ţi spun că e genial? Eh….E GENIAL ŞI MAI MULT DE ATÂT!
    Toate cele bune! Profită din plin de vacanţă, distrează-te şi simte-te bine!
    Cu multă prietenie şi admiraţie, Bibby! >:D<

    Răspunde

  16. ale
    Iun 14, 2010 @ 18:58:50

    deci ultima parte a fost fooooooooooooooooooooooooarte haioasa
    =)))))))))))))))
    ce bine k edward si-a dat seama de sentimentele lui fata de bella
    yupiiiiiiiiii:D:D:D:D:D
    sper sa in urmat cap sa existe un sarut, ceva intre cei 2 :P
    super cap
    :*:*:*

    Răspunde

  17. Ioana
    Iun 14, 2010 @ 19:08:19

    omg =)) prea penal :))

    Răspunde

  18. andravrabie
    Iun 14, 2010 @ 19:26:28

    super tare cap
    bataia cu mancare a fost extraordinara
    razbunarea lui Rosalie a fost bestiala
    deabia astept sa aflu ce o sa le faca Esme si Carlisle
    spor la nextul
    kisses and hugs!

    Răspunde

  19. oanacullen
    Iun 14, 2010 @ 19:30:54

    deci e minunat capitolul….chiar imi place…si imi place ce i-a zis emmet lui edward ..imi e cam mila de ei “faceti-va rugaciunile”=)) foarte tare fara …si parca ziceai ca ti-ai iesit din mana …uite ca nu e asa si abia astept capitolul urmator ;) >:D<

    Răspunde

  20. dienuta1
    Iun 14, 2010 @ 19:43:15

    Bravo Andru!te iubesc!Stiaa ca vei trece peste asta!??

    Răspunde

  21. Deborah J
    Iun 14, 2010 @ 19:48:15

    Sincer, daca logica :| pe care Emmett o foloseste, ar da roade … mai ca m-as folosi si eu de ea :))
    Cat despre bataia cu mancare … hmmmmm :-? cam au pentru ce sa-si faca griji … oricat de buni ar fi Carlisle si Esme, ma indoiesc ca vor trece cu privirea :( asa ca probabil “SARMANII COPII NEVINOVATI” vor sta tot weekend-ul sa faca curatenie :))
    Imi lace mult capitolul si pot spune ca ai facut o treaba minunata :) Sper ca te-ai distrat in excursie si ca ti-a prins bine.

    Astept cu nerabdare urmatorul capitol :) (((hugs)) >:D< Deboraj :*:*:*:*

    Răspunde

  22. DancingVampire
    Iun 14, 2010 @ 19:58:29

    super!i want a kiss =))

    Răspunde

  23. bya
    Iun 14, 2010 @ 20:24:54

    woooow e super ^^ ma bucur ca ai postat hehe ^^
    era de asteptat ca dupa atata distractie cineva sa le strice ziua lol..cine altcineva decat Carlisle si Esme “__
    esti cea mai tare Andru ^^ sper ca Ed & Bella sa fie impreuna cat mai curand ^^ can’t wait >.<
    kissed :*:* post soon ^^ pleasee

    Răspunde

  24. dia
    Iun 14, 2010 @ 21:09:19

    super.astept next

    Răspunde

  25. diana
    Iun 14, 2010 @ 21:28:03

    glumesti?cap este superb minunat mirobolant:X chiar nu ma asteptam:X esteLX este bine ca este putin mai vesel:X

    Răspunde

  26. AuDrY
    Iun 15, 2010 @ 00:28:00

    este un cap super… ma bucur ca edward si-a dat seama de sentimentele lui :)
    ma bucur ca ai revenit in forta ;)
    multi pupici si, normal, ast urm cap

    Răspunde

  27. Raluca
    Iun 15, 2010 @ 01:54:38

    WOoWW…..Pur si simplu wow:O
    Sfarsitul e…..PRICELESS!!!
    Si tot capitolul!
    Atatea chestii…WOW.
    Imi pare bine ca tiai revenit,Andru>:D<,sau ca teai facut mai bine…
    Deabea ast urmatorul capitol:X:X

    Răspunde

  28. dory
    Iun 15, 2010 @ 03:26:16

    Wow…tare…la unele faze mai aveam putin si plangeam…in schimb la sfarsit am ras mai ceva decat la faza cu politia si mormolocii…=))

    Răspunde

  29. bombonik
    Iun 15, 2010 @ 04:40:11

    DECI E SUPERB CAP
    AM MURIT DE RAS
    BINE A REVENIT
    ABIA AST NEXT
    SPOR LA SCRIS IN CONTINUARE

    Răspunde

  30. Symo
    Iun 15, 2010 @ 06:02:40

    mi-ti face griji … sunt sigura ce toti cei care citeau inainte fan-ficul il mai citesc si acum chiar daca nu mai vor sa dea com-uri sau sa recunoasca asta ;)
    iar cap 27 beneinteles ca e genial(ma putin faza in care nu i-ai lasat sa se sarute…cred ca pana si ei sunt suparati pe tn pt asta;)) )…
    oricum spor in continuare la scris si te rog nu-i uita pe inposibili :)

    Răspunde

  31. Ralu
    Iun 15, 2010 @ 06:33:54

    e minunat..iubesc ceea ce scrii tu..minunat!:X:X:Xsucces in continuare!:)):X:X:X:X

    Răspunde

  32. _cutie_
    Iun 15, 2010 @ 06:41:37

    ju

    Răspunde

  33. _cutie_
    Iun 15, 2010 @ 06:53:03

    scuze sunt cam adormita si zi si noapte in vacanta
    acum ,in privinta capitolului a fost genial ,am ramas profund impresionata de judecata
    lui edward ,ai creat un personaj atit de controversat , care jur ,sau sunt nebuna sau m-a atacat vreo maladie ma face sa-mi pierd capul dupa el, pacat ca cip nu se bazeaza pe evenimente reale
    atit faza din viziunea bellei cit si cea din a lui edward m-au facut sa zimbesc euforic si sa ma bucur de reazizarile amindurora de parca ar fi fost ale mele .esti geniala , sincer stiu ca com

    Răspunde

  34. _cutie_
    Iun 15, 2010 @ 07:01:42

    scuze sunt cam adormita si zi si noapte in vacanta
    acum ,in privinta capitolului a fost genial ,am ramas profund impresionata de judecata
    lui edward ,ai creat un personaj atit de controversat , care jur ,sau sunt nebuna sau m-a atacat vreo maladie ma face sa-mi pierd capul dupa el, pacat ca cip nu se bazeaza pe evenimente reale
    atit faza din viziunea bellei cit si cea din a lui edward m-au facut sa zimbesc euforic si sa ma bucur de reazizarile amindurora de parca ar fi fost ale mele .esti geniala , sincer stiu ca comentul meu este unul din o suta pe care probabil nu reusesti sa-l citesti , dar totusi trebuie sa stii ca esti extrem de talentata si nici o prietena care te tradeaza nu-ti poate lua ceea ce e al tau, aici, darul de exprimare ,prin care reusesti sa fascinezi atitea oameni ,care la sigur doresc sa te cunoasca in deaproape
    scuze sincere pentru greseli ,totusi , nu eu sunt neatenta ,calculatorul face nazuri

    Răspunde

  35. Catalina
    Iun 15, 2010 @ 08:05:00

    Super capitolul ! Ma bucur ca Edward isi da seama de sentimentele lui fata de Bella :P ,mai urmeaza sa isi dea si Bella si totul e perfect defapt nu e perfect nimic nu e perfect dar excelent as putea spune . Spor la scris si sper sa apara repede urmatorul capitol :D .

    Pupici :*:*

    Răspunde

  36. rosalie
    Iun 15, 2010 @ 08:09:01

    capitolul e superb iar tu esti geniala! nu uita sa iti amintesti si de noi in vacanta si sa mai postezi din cand in cand dar sa te si distrezi. imi lace la nebunie ficul tau si cred ca nu sunt singura care crede asta ! spor la scris!

    Răspunde

  37. Tyo
    Iun 15, 2010 @ 08:38:45

    :X:X:X:X:X:X:X:X A fost prea tareeee:X:X:X:X:X:X:X;x
    Asta cred ca e capitolul meu preferat; mai ales dupa ce s-a intamplat cu Edward si Bella…:X:X:X Chiar am fost surprinsa de Bella; chiul? Wow, e bine de stiut ca ea nu este ceea ce pare, mai ales ca asa se intampla si in viata reala. E buna ideea cu semnatul adeverintelor si chiar s-a format o prejudecata ca doctorii scriu urat:)) Totusi, o mica influenta Edward cred ca are:)) Nu-i nimic, e bine sa se mai echilibreze si Bella. Perfectiunea dauneaza:))
    Aproape s-au sarutat:X:X:X:X In sfarsit Edward si-a dat seama ce simte pentru ea. Si a fost mult mai simplu sa recunoasca asta decat sa se asunda de fiecare data in spatele degetului. Pfff ce sincronizare oribil de proasta are Emmet; chiar speram la un kiss…:)) Acum ca Edward si-a dat seama , Bella? Sunt sigura ca si ea simte ceva, doar ca…o va recunoaste? Ar fi mult prea super sa fie impreuna:X:X:X:X:X;X
    Bataie cu mancare:)) Parca desprins dintr-un film. Chiar m-a amuzat scena asta, foarte faina. Cred ca au facut praf mancarea pt cel putin o saptamana. Si iarasi, sincronizare proasta. “-Faceți-vă rugăciunile, spuse ea lent. Este Carlisle și Esme.” :)) Chiar ca ar trebui o rugaciune. Ma intrebcum vor reactiona cand vor vedea haosul din casa.
    Nu te subestima! Mie mia placuit ff mult capitolul si sunt sigura ca nu sunt singura care are aceasta parere. Esti ff talentata!Nu te opri. Ma entuziasmeaza anuntul ca vei posta mai des; deabia astept. Spor:)

    Răspunde

  38. darkangel
    Iun 15, 2010 @ 09:55:39

    bestial

    Răspunde

  39. Stefy
    Iun 15, 2010 @ 11:10:15

    hei andru :)
    stiu ca nu am mai comentat pana acum [si imi pare rau :">:(],dar fanficul este absolut genial :X:X:X:X
    si tu esti absolut geniala :X.
    si ultima parte a fost atat de amuzanta =))))))))))))).
    mi-e mila de bietii de ei =)).mai intai Jazz cu parul roz,apoi dezastru cu mancarea si la sfarsit vin Esme si Carlisle >:)
    nici nu se putea un sfarsit mai bun =)):X:X:X
    succes in continuare :*
    Stefy.

    Răspunde

  40. Gaby
    Iun 15, 2010 @ 11:24:36

    se mai citeste:X
    cat am ras la sfarsit=))
    poi cum sa nu pui ceva amuzant dupa ceva trist?:)))
    off…acum ma intreb ce isi dorea bella cand se uita la el la masa:))
    si sunt sigura ca \daca nu intervenea emmett bella accepta:X

    au dat de necaz=))
    abia ast urmatorul capitol:X

    Răspunde

  41. hellena
    Iun 15, 2010 @ 11:38:23

    doamne…am ras cu lacrimi…multumesc andru…nu am mai ras asa de mult…
    capitolul a fost ca de obicei genial:X…
    abia astept urmatorul capitol…
    spor la scris:X:X:X

    Răspunde

  42. madutzik
    Iun 15, 2010 @ 12:09:10

    foarte tare capitolu
    am ras de n-am mai putut
    succes la scris

    Răspunde

  43. Beatrice22
    Iun 15, 2010 @ 13:44:30

    CUM POTI SA SPUI CA E GROAZNIC???… NICI POMENEALA… ESTE FANTASTIC… CU MANA PE INIMA TI-O SPUN… MA DOR OBRAJII DE ATATA RAS… NU MAI POT… :))))). GOOD TO HAVE YOU BACK!!! MAI CITESC O DATA CA NU SE MAI POATE…
    SI MAI VIN SI CARLISLE SI ESME ACASA :))) SI MAI TARE
    SARACII….

    Răspunde

  44. Kelkya
    Iun 15, 2010 @ 13:50:05

    doamne feri…vai ca am fost pe jos de ras =))=))=)))) ma doare fata si nu glumesc =))=))=))=)) e o nebunie!!! si ce a spus Alice la sfarsit ” Făceți-vă rugăciunile, spuse ea lent. Este Carlisle și Esme.”…pfffaaii n-am cuvinte sa descriu capitolul =))=)) e bestial!!!=))=))=)) felicitari!

    Răspunde

  45. Madw
    Iun 15, 2010 @ 13:55:05

    Cel mai bun capitol, the best of the best:)) mooor de raasss=))))):)))))))))deja mi-l imaginez pe Jazz cu parul roz:)) si pe Culleni cu mancare pe ei:)) vai ce dezastru au facut:)))..andru,cand ai timp, viziteaza-mi si mie blogul, te rog http://bymadw.wordpress.com …te pup si astept capitolul urmator!!

    Răspunde

  46. ioanamihali
    Iun 15, 2010 @ 13:58:19

    ————-:)———————————–:)——————-
    ———————————————————————–
    ——————————-:)————————————–
    ———————————————————————–
    ————–:)————————————-:)—————-
    —————–:)—————————:)———————–
    ———————:)——————-:)—————————
    ————————-:):):):):):):):)——————————

    Yey,capitol nou!
    Imi place ca Edward ”s-a trezit’ insa nu mi-a placut reactia Bellei cand Edward vroia sa o sarute.Era prea retinuta…
    Sunt sigura ca totul o sa fie bine in final…
    Spor la scris!

    Răspunde

  47. andreea pui
    Iun 15, 2010 @ 14:47:09

    superb….f tare ai imaginatie:)) m bucur k in sf a acceptat k o iub:x sper sa se sarute:x si sa fie impreunaaaaaaaaaa. bafta.poop

    Răspunde

  48. J.S. [Sabinaaaa]
    Iun 15, 2010 @ 16:11:10

    este frumos capitolul. >:D<
    imi place, mai ales k l'am ast de ceva vreme. :X:X:X

    Răspunde

  49. dory
    Iun 15, 2010 @ 16:36:23

    deci….ar trebui ca vineri sa apara cap 28?
    :d?

    Răspunde

  50. Alexogi
    Iun 15, 2010 @ 16:51:17

    Ma bucur sa vad ca ai reusit sa separi viata personala de “servici”. Dragut capitolul. Vacanta placuta.

    Răspunde

  51. mariana
    Iun 15, 2010 @ 17:11:23

    hip! hip! uraaaa! avem cap.27…..

    Răspunde

  52. cristina
    Iun 15, 2010 @ 18:46:47

    ms andru ejti cea mai tare super capitol kiss you:*:*:*

    Răspunde

  53. RaLuuu~
    Iun 15, 2010 @ 21:35:51

    Este foarte tare capitolul,nu merita sa te contrazici singura,deoarece faci o traba foarte buna cu fanficul.
    Ador povestirea,si cap 27 este socant si plin de mancare :))
    pupici,

    Răspunde

  54. teodorapopa
    Iun 16, 2010 @ 05:46:42

    super cap abea astept urmatorul

    Răspunde

  55. crina
    Iun 16, 2010 @ 06:09:00

    Yeee…bravo Andu,ma bucur ca ai postat!
    Frumos capitolul :x:x:x in sfarsit putina iubire !
    Toate cele bune !

    Răspunde

  56. Livia
    Iun 16, 2010 @ 09:06:33

    Este prea prea marfa:X…..deci nu pot sa cred….Edward s-a indragostit de Bella…..Ooo da…stiam eu….stiam!!!:)))))
    Abia astept urmatorul capitol:X
    Bafta>:D<

    Răspunde

  57. sasha
    Iun 16, 2010 @ 09:42:04

    ai gresit cuvintele la animal i have become
    e “i can’t escape this hell”daca nu ma inseala memoria.
    corecteaza:P

    Răspunde

  58. Crysuka
    Iun 16, 2010 @ 10:13:11

    U esti nebuna sau c?=)) capitolul asta e pre feratul meu si cred ca esti oarba pentru ca nu vezi cati (mai de garaba cate) iti citesc ficul…………sunt sigura ca toate am asteptat atat de mult capitolul asta=)) ……..si ma bucur ca acum poti srie mai des………..ABIA ASTEPT NEXTUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUU!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

    Răspunde

  59. blu3kid
    Iun 16, 2010 @ 10:40:16

    deci prea genial capitolul =))))
    in sf si-a dat seama ed k o iubeste :x….
    deci abia ast nextu… vreau sa vad c o sa le faca esme si carlisle =))))
    3-5 zile? vb serios? :x…. yupiiiiiii \:d/

    Răspunde

  60. romy
    Iun 16, 2010 @ 11:41:09

    :)):))”Făceți-vă rugăciunile, spuse ea lent. Este Carlisle și Esme.” :)) ce tare o fost capitolu asta :)) superb… n-am avut net si nu am mai putut citi :))astept continuarea :))

    Răspunde

  61. wildiris
    Iun 16, 2010 @ 12:36:10

    geniala=andru!!!!
    bravo si bafta la scris
    app…dak ai timp arunca un ochi si pe la ficul meu http://wildillicious.wordpress.com/about/

    Răspunde

  62. paula
    Iun 16, 2010 @ 16:11:01

    super:X:X:X……..
    de acuma dak a venit vacanta o sa ai mai mult timp liber k sa scrii si sa postezi:X:X:X…………
    deci e prea tare capitolul asta:X:X…….
    si normal cum ai bunul obicei km la orice sf de capitol ne lasi in suspans;));)) si cu intrebarea “oare ce se va intampla?”…….

    Răspunde

  63. simona
    Iun 17, 2010 @ 11:41:25

    cred k la cate comentarii ai primit la acest capitol…iti dai si tu seama cat de iubita esti:X:X
    cum sa nu citeasca cine CIP in continuare:O…
    il iubesc…(pe fan fic)si ma simt oribil k snt printre…nu stiu a 50-cea si ceva sau a 60-cea si ceva dk nu chiar mai mult:X
    te ador si te iubesc si iti ador si iti iubesc munca!
    >:D<…spor la scis in continuare si vacanta fericita si placuta!:X

    Răspunde

  64. simona
    Iun 17, 2010 @ 11:44:15

    si nu prea am comentat capitolul….este absolut total mega super extraordinar de GENIAL…este prea superba partea in care emmet ii spune lui edward k o iubeste pe bella(edward o iubeste;)))…si bataia…cu o incheiare mirifica in care apar Carlisle si Esme:X…
    este un capitol mirobolant:X

    Răspunde

  65. Deny
    Iun 17, 2010 @ 17:30:57

    Ahh, asa tarziu am aterizat si eu! Nu ai dat mass si am intrat abia acum sa vad daca ai mai postat ceva:D
    Genial! Am ras cu lacrimi:))

    Răspunde

  66. Theo~
    Iun 17, 2010 @ 18:06:06

    foarte tare :)) dar oare mai e nevoie sa imi mai las si eu parerea? :)) lol kt am ras =)))

    Răspunde

  67. beatrix95
    Iun 17, 2010 @ 18:53:01

    sper ca o sa scape toti cu viata din capitolul urmator:*

    Răspunde

  68. Caty/Arya
    Iun 17, 2010 @ 21:42:19

    YEYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYY
    1. Superb, demential, genial……… Doamne cat mi-a placut inceputul, ..bine totul mi-a placut…..de la descrierea ochilor lui Edward………pana la constiinta lui, Iar imi schimb capitolul favorit ? =)) Si a si intrebat-o ….mi s-a parut ata de dragut si frumos!!!!!!!!!! Superb, Mii de felicitari!!!!!!!
    2. Moama cate comentarii :))
    3. A meritat asteptarea….eu nu te-am pisat…pt am zatut ca au fost altii….dar stiam ca atunci cand va fi gata ne vei da sa citim!
    A fost minunat capitolul si nu stiu cum se face…dar apar exact atunci cand am nevoie de ele…de linistea si bucuria pe care mi-o aduc…atunci cand le citesc :)

    Răspunde

  69. Dyana
    Iun 18, 2010 @ 09:13:41

    oh Doamne !!! :X:X:X:X nu sti cat am savurat acest capitol , mi-a fost atat de dor de CIP 8-> . Si stai linistita ca muuuulta lume citeste acest fic , cred ca , orice s-ar intampla tot l-ar citi lumea , e prea bun , prea minunat si tu ai prea mult talent pentru ca lumea sa nu te iubeasca :* . Ma bucur ca vei posta atat de des :X:X:X . Kisses , Dyana !!! :*:*>:D:D<

    Răspunde

  70. cezi
    Iun 18, 2010 @ 19:00:53

    =))=))=))=))=))=))=))
    mai lung ;) asa cum ne-ai promis
    nu m-am bagat in cearta aia ca nu avea rost, dar ma bucur ca ai depasit lucrurile negative din viata ta si ai reusit din nou sa ne amuza
    felicitari si pentru asta, si pentru capitol :)

    Răspunde

  71. sonycika
    Iun 21, 2010 @ 18:40:27

    WOW>>
    capitolul e superb…
    monologul Bellei si batalia nauntrica a lui Edward au fost nemaipomenite…
    Jasper cu parul roz… Ha ha ha…
    batalia cu mancare a fost superba… dar continuarea si mai si…
    imi imaginez ce fata vor face Carlisle si Esme cand vor vedea casa…. :)

    Răspunde

  72. ionibell
    Iun 29, 2010 @ 16:28:22

    foarte tare il citesc d la inceput dar n.am putut sa scriu oricum sa nu iei in seama comentariile rautacioase kiar ai talent. o sa.ti mai scriu knd mai pot, te pup

    Răspunde

  73. Ingrid
    Iul 02, 2010 @ 16:48:47

    “Simțeam și simt cum zi de zi, împietresc mai tare. Devenisem o statuie, sau credeam că devenisem; însă cert este că o inimă de carne vie existase în tot acest timp doar pentru ea.” – Deci felul cum ai transpus trairile lui Edward este … unic ! Cel mai frumos , emotionant si realist pasaj din tot ficul . Fragmentul selectat ( cu mare dificultate , pentru ca fiecare cuvintel a participat la formarea atmosferei in care ne-ai introdus) consider ca defineste intregul caracter al protagonistului. Puteai sa nu mai spui nimic altceva in afara acestor fraze si tot ar fii fost suficient , tot ar fii avut impact urias . Sunt incertitudinile , frustrarile si intreaga viata , adevarata realitate a unei persoane . Sunt gandurile care ne macina constant si ne devasteaza interiorul , gandurile ce nu le puteam transforma in cuvinte rostite , chiar daca ne dorim sa rupem aparentele , sa fim puri fara urma de “obscuritate” . Trebuie sa asteptam , sa speram si sa detectam persoana potrivita care ne poate salva , care accepta fara sa judece ! …
    Multumesc Andru !

    Răspunde

  74. Melissa
    Noi 11, 2010 @ 17:50:26

    Foarte intens! Edward a avut un monolog interior foarte plin de conflicte. Este interesant si este si mai interesant cum s-au batut cu mancare. Genial! Foarte buna ideea. Mi-ar fi placut foarte mult daca apuca Edward sa o sarute pe Bella, dar in asta consta farmecul, suspansul. Foarte frumos! Bravo! :*

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completeaza detaliile de mai jos sau apasa click pe una din imagini pentru a te loga:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 101 other followers

%d bloggers like this: