Capitolul 24 – Creaturi de apă

Capitolul 24 – Creaturi de apă

Din perspectiva Bellei

-         Eşti un prost.

-         Şi tu o imprudentă.

-         Eşti un nesimţit.

-         Şi tu o nechibzuită.

Am oftat, înfundându-mi capul în pernă şi mai tare pentru a scăpa de lumină. Pentru numele lui Dumnezeu, de ce mă trezisem la ora 5 jumătate dimineaţa şi nu mai puteam adormi la loc? Dar mai important, de ce era şi idiotul de Edward treaz?

-         Eşti un idiot.

-         Şi tu o încăpăţânată.

-         Eşti un inconştient.

Trecură câteva clipe înainte să răspundă, cu o voce mută.

-         Ba nu.

-         Ba da, am contrazis eu.

-         Ba nu, sâsâi el. Inconştient nu sunt.

-         Dar te porţi ca unul.

-         Este o diferenţă.

Nu am mai spus nimic, doar m-am întors cu faţa în sus, pironind tavanul cu privirea. Era alb ca şi lumina ce se revărsa pe fereastra largă, însă câteva zigzaguri în formă de fulger spărgeau ordinea.

Am oftat iar, lăsându-mi privirea să alunece spre patul de lângă mine. Edward era şi el cu ochii în plafonul imaculat, şi-avea o expresie crispată, îndurerată. Mi-am dat seama că nu trebuia să văd asta; aşa că mi-am întors rapid ochii la bucăţica mea de tavan, şi am lăsat gândurile să mă invadeze.

Acum îmi blestemam curajul de a-l înjura aşa, direct. O mixtură de plictiseală şi curaj brusc mă făcuseră să deschid gura, dar nu mă prea gândisem la consecinţe. Pentru că răspunsurile lui Edward nu-mi satisfăcuseră vreo curiozitate, ci doar le sporise intensitatea şi numărul. Of, la naiba, ar fi fost atât de uşor dacă Edward nu ar fi fost aşa de pornit împotriva sieşi şi ar fi acceptat nevoia aceasta de sinceritate!

Mă enervasem rău ieri, şi-i spusesem tot ce aveam pe inimă. Crezusem că poate avea să îmbunătăţească lucrurile, c-avea să-l trezească, dar bum! surpriză. El deja ştia tot ce-i mârâiam eu exasperată; ştia şi totuşi continua cu distrugerea. Nu puteam pricepe chestia asta nici să mă pici cu ceară! Poate avea un motiv să ţină toată mascarada asta… desigur că are un motiv! Nu e Edward prostul care să facă numai cum îi vine la chelie. Deşi nu-mi puteam imagina un motiv destul de bun pentru a-şi distruge propria viaţă şi-a altora, de a trăi aşa…  pentru că Edward trăia şi nu ştia de ce o făcea. Nici nu aveam nevoie să-l întreb dacă avea planuri de viitor, dacă tot veni vorba.  Ştiam că nu; el mergea pe teoria „Trăieşte clipa.”

De fapt, Edward devenea mai complicat cu fiecare zi ce-o trăiam cu el. Când credeam că-i dau de capăt, exact atunci el îmi dădea toate socotelile peste cap. Şi-n mod ciudat, nu mă plictisisem de jocul ăsta…

Oh, dar măcar aflasem cât de egoist era şi cât de mult se ura pe sine şi adevărul. Şi fugea de sine cu atâta laşitate, încât chiulise de la Biologie şi nu l-am văzut la ochi toată ziua. Partea bună, Bella, caută întotdeauna partea cea bună.

Deşi mă-ndoiesc că există aşa ceva. Numai părţi rele şi consecinţe nefavorabile urmaseră acelei discuţii. Edward mă ura din nou.

Ochii mi se strânseră şi am simţit cum pumnii mi se încleştau peste pătură. O furie şi o enervare înspăimântător de puternice îmi învolburaseră inima la acest gând – negarea lui de sine era… exasperantă!! Pur şi simplu, Edward nu voia să se schimbe, nu voia să fie bine. Edward nu voia să fie normal. Şi ştiam că nimeni nu avea să-l schimbe vreodată, dacă aceasta era voinţa lui.

Dar nu era singurul motiv pentru care eram furioasă. Celălalt motiv eram eu, eu şi reacţiile mele handicapate şi greşite. De ce îmi păsa, oricum? Nu e ca şi cum lui îi pasă de mine. Nu e ca şi cum… ar simţi măcar prietenie faţă de mine. Probabil eram „doar o altă fată de folosit”.  Abia mi-am stăpânit un impuls de a izbi cu pumnul în saltea, furioasă.

Deşi… dacă o luăm băbeşte, prima dată, Edward mă sărutase pentru că era beat şi voia să-mi dovedească – vai dragă – cât de irezistibil era el.

Şi ce e rău este că reuşise.

A doua oară, când a vrut să mă ia în braţe, surprinzător mi-a cerut permisiune… Ceea ce este foarte ciudat şi nu pricep de ce, dar nu pot spune că nu-mi convine. Avusesem o şansă şi reuşisem să fiu puternică.

Dar sângele arzându-mi în vene, fiorii fără control stârniţi de atingerea lui, dorinţa intensă de-al simţi aproape îmi dovedeau de mii de ori cât de slabă puteam să fiu.

Iar a treia oară, după faza asta, când chipul îi era aproape lipit de-al meu, când respiram greu şi mă-necam ca proasta în ochii lui dar se trăsese fulgerător deoparte. Aici, fusesem învinsă… Nu mă retrăsesem din prima clipă, şi mai că l-aş fi sărutat eu dacă mă mai chinuia mult. Era clar că de această dată o făcuse să-mi arate că era capabil de control şi de asemenea, să-mi dovedească iar că nu-i puteam rezista.

Fusese atracţie. O atracţie atât de intensă şi ciudată… Pe care o simţeam şi-acum, dar… acum se schimbase. Atunci, corpul meu mă trăda şi era greu de luptat – dar acum, Edward îmi pătrunsese în minte şi nu-l mai puteam scoate. Mă făcea curioasă tot ce spunea, ce făcea, şi voiam să ştiu motivul la toate.

Ce să mă mai învârt în jurul cozii, am oftat în sinea mea. Doar voiam să-l cunosc pe arogantul, egoistul, talentatul, sensibilul, profundul, craiul, enervantul şi auto-distrugătorul meu „soţ”…  La naiba.

-         Să mor mâncat la cină de un crocodil dacă nu te gândeşti la mine.

Am tresărit cu putere şi m-am întors. Edward mă privea cu o ironie resemnată în ochii lui verzi, cu capul sprijinit în mână. Plapuma albă îi lumina trăsăturile fără cusur şi le accentua…

-         De unde ţi-ai dat seama? m-am trezit întrebând, încruntată.

-         Te strâmbai şi aveai o expresie enervată pe faţă. Categoric, te gândeai la mine.

Destul de adevărat. Am chicotit.

-         Iar eu pot să pun pariu pe orice că te gândeai la acel ceva ce nu îl voi afla niciodată.

Tonul îmi devenise brusc serios.

-         De unde ai dedus asta?

-         Păi, erai crispat şi…

Dar m-am oprit la timp. Nu ştiam ce reacţie aveam să primesc; iar dacă era un lucru care îl ştiam la perfecţie despre Edward, acela ar fi faptul că nu te puteai încrede în calcule niciodată. Spontan şi schimbător ca un cameleon.

-         Şi? întrebă el posomorât.

-         Um, arătai ca şi cum te gândeai la ceva care nu-ţi place, am spus, în sfârşit găsind un mod decent de a o spune.

Pentru că „Edward, arătai de parcă te înjunghiase cineva. Îndurerat ca naiba.” nu suna prea bine. Şi ştiam că, în acest caz, nu m-aş fi putut abţine şi aş fi întrebat de ce.

Şi de asemenea ştiam că urma să se enerveze. Rău.

Edward nu mai spuse nimic pentru ceva timp, şi am zăcut amândoi în paturile noastre, cu gândurile zburând aiurea printre zigzagurile din tavan.

Mă simţeam ciudat… dar dacă mă gândesc bine, nu mă mir. Relaţia mea cu Edward se schimbase mult în săptămâna şi jumătate în care locuisem împreună; însă partea proastă era că nu ştiam spre ce se îndrepta această schimbare. Fiind cu el, vorbind cu el… întotdeauna mă simţeam ca pe un teren minat.

Furia aceea amestecată cu o curiozitate arzândă mă cuprinse din nou.  Nu-mi puteam da seama ce îl schimbase atât, de ce trecea aşa prin zile, absent şi încercând să înece clipele inutil. Pentru că era inutil, ocupaţiile lui nu aveau să-l facă mai bine! Îi dăunau chiar, îl degradau.

De ce aveam eu impresia că blonda aceea din poza pe care o văzusem avea o legătură cu asta? Poate din cauza durerii identice din ochii lui, asemeni celei care îi îngheţase oceanele verzi în momentul în care chipul ei îl izbise. Nu ştiu de ce, dar dacă aş fi avut-o pe blonda aceea a naibii de perfectă în faţă, aş fi luat-o de coamă și-aș fi dat-o cu capul de primul perete!

Şi cufundată între perne, iar mă-ntrebam ce-avea să se aleagă din chestia asta. Ce se întâmpla dacă chiar ajungeam să-l cunosc, ce se întâmpla după ce se termina proiectul. Nu prea pricepeam de ce mă îngrijoram atât de mult şi de ce voiam să-l „salvez”, aducându-l pe calea cea bună, însă… recunosc că nici nu voiam să ştiu.

Poate eram doar o bună samariteancă şi mă durea sufleţelul de viitorul lui fără nicio perspectivă. Mda.

-         Bella? mă făcu brusc o voce să tresar.

Faldurile de catifea mi-erau prea cunoscute, familiare de-o viaţă.

-         Da? am spus, o notă de iritabilitate strecurându-se în tonul meu.

-         Eşti total exasperantă, ştiai asta?

Am tresărit, de data asta neputându-mi controla impulsul de a-mi întoarce ochii spre el.

-         Nu, mersi de informaţie! am replicat tăioasă.

-         Hei, nu te supăra… murmură el cu un zâmbet trist. Era un compliment.

Am făcut o mutră de „Serios?!?!”.

-         Şi în ce fel ar putea fi cuvintele tale complimente?

Edward îşi ridică ochii iar în tavan, şi ochii lui reflectau albul varului – arătau ca o oglindă, ca apele unui ocean golit de fericire.

-         Păi… exasperantă într-un fel bun.

-         Explică!

Chicoti încet înainte de a vorbi.

-         Mă exasperează că eşti inteligentă. Mă exasperează că mă înţelegi. Mă exasperează c-ai reuşit să mă cunoşti. Mă exasperează că eşti atât de frumoasă. La naiba, mă exasperezi!

Deşi el suna total enervat şi serios, eu am izbucnit în râs. Frate… se nega pe sine mai mult decât o fac eu! Şi asta e ceva!

Dar… mă făcuse „frumoasă” …?

-         Uite, şi asta mă exasperează! Practic acum ar trebui să te superi şi să urli la mine – dar nu, tu râzi! Uuf!! Nu poate să scoată omul o reacţie normală de la tine!

Vorbea cu o rapiditate extraordinară şi scutura din cap furios. Însă, spre nefericirea lui, pe mine mă pufni râsul şi mai tare.

Oare are idee de cât de drăguţ e când se enervează?

-         Vezi, asta mă înnebuneşte şi de asta te urăsc! Eşti diferită, murmură întunecat, cufundându-se înapoi printre perne.

M-am oprit din râs, şi mi-am dat ochii peste cap.

-         Dacă e pe-aşa, şi tu mă exasperezi pe mine!

Edward mă privi întrebător.

-         Şi de ce?

-         Te negi şi cel mai mare duşman îţi eşti chiar tu. Te distrugi ca tâmpitul. Eşti complicat şi mă ia naiba când încerc să te înţeleg. Eşti cea mai frumoasă persoană pe care am văzut-o vreodată, cea mai egoistă şi rea.

Nu respirasem o dată în timp ce debitam tot ce-mi venea în cap despre lucrurile care mă enervau la el… aşa că am inspirat o gură mare de aer, în timp ce îmi ridicam temătoare ochii spre Edward.

-         „Cea mai frumoasă persoană”? ridică el dintr-o sprânceană, după câteva clipe.

-         Um, trebuia să-ţi dau ce-i al tău, am ridicat din umeri, mascându-mi jena.

Zâmbi cu jumătate de gură.

-         Mă refeream la altceva, murmură. Am fost numit în multe moduri la viaţa mea: drăguţ, sexy, plin de sex-appeal, hot… Dar nu frumos.

Am simţit sprâncenele îmbinându-mi-se, şi expresia devenind întrebătoare. Nu înţelegeam.

-         Mă refeream la faptul că… felul în care mi-ai spus denotă faptul că nu mă vezi cum mă văd alţii. Ai şi mai spus „persoană”, nu băiat sau om.

Gata, ştiu ce va face Edward în viitor! Psiholog.

-         Pentru aproape toţi care mă cunosc sunt un obiect. Pentru băieţi sunt ceva care te ajută să fii popular şi îţi ţine partea în bătăi iar pentru fete, ceva care îţi face plăcere. Însă tu mi-ai spus „persoană”. Cea mai frumoasă persoană.

O urmă de ironie se strecură în ultimele cuvinte, dar predominantă era uimirea în vocea lui catifelată, luminoasă, de miere.

Şi-n timp ce-l priveam uimită, Edward zâmbi trist.

-         Mulţumesc, spuse încet.

Am scuturat din cap, încercând să-mi revin.

-         Pentru ce? am întrebat.

-         Pentru tot, şopti el. E foarte frumos din partea ta şi curajos să-mi spui toate astea în faţă; dar îţi mulţumesc pentru asta, pentru că eşti sinceră. Este reconfortant să ştii că nu eşti un obiect pentru toţi… sau mai bine zis, un nenorocit dat dracului care nu face decât afurisite de probleme.

Uimită, m-am holbat la el. Era definitiv ceva la care nu mă aşteptam, dar Edward reuşea să mă surprindă întotdeauna…

-         Şi de asemenea e reconfortant să ai o persoană, nu un obiect, lângă tine cu care să vorbeşti deşi urăşti că nu te poţi abţine să faci asta, respiră el iar, cu ochii încă pironiţi în tavan.

Era serios? Doamne, era ca şi cum auzise ce gândeam şi acum mă contrazicea, spunând că nu eram un obiect pentru el.

-         Nu un obiect? am reuşit să murmur printre buzele încleştate. Nu, doar acea mică tocilară enervantă, care n-are altă treabă decât să-şi bage nasul peste tot. Banala şi plictisitoarea Swan. Doar atât!

Furia mi se strecură în voce înainte s-o pot opri.

-         Nu Swan, mumură el. Bella. Frumoasa, curioasa, amuzanta, mândra, deşteapta, enervanta, încăpăţânata, timida dar puternica, profunda şi simpatica Bella. Rătăcita Bella, care a crezut că cel mai uşor mod de a-ţi îneca viaţa este să te cufunzi în cărţi. Anormala şi diferita Bella.

M-am holbat la el. Sigur vorbea despre mine? Trebuie să mai existe vreo Bella Swan prin Forks…

-         Duşmano-prietena mea, murmură el încet, după o mică pauză, şi se întinse după ceasul de pe noptieră.

Bine, bine. Oficial, nu mai există surprize pe lumea asta.

***

Din perspectiva lui Edward

-         Mă lăsaţi dracului în pace? am ţipat, înfruntând vântul ce mă bătea în faţă. Nu cobor de aici!

Încă mormăind înjurături, m-am urcat şi mai sus, pe creasta acoperişului liceului. Nu putea avea omul un moment de pace?!

-         Dar Edward, eşti chemat în biroul directorului pentru că ai spart geamul clasei de Fizică! ţipă Alice.

-         Şi pentru că te-ai luat la bătaie cu Newton! se mai auzi o voce.

-         Şi pentru că ai înjurat-o pe doamna Goff!

Am oftat, ducând doza de bere încă o dată la gură. Trei belele destul de grave, şi nici măcar nu trecusem de pauza de prânz. Bravo Edward! am gândit sarcastic.

-         Eeeeedward!!! mai urlă odată din toţi rărunchii grupul de sub mine, dar i-am ignorat.

Iar norocul fu de partea mea, pentru că exact în acel moment sună nenorocitul de clopoţel. Grupurile din curte se sparseră, elevii răspândindu-se ca nişte furnici spre clădirile la care aveau ore. Aruncându-mi priviri ascuţite ca nişte pumnale, Alice se retrase şi ea în clădirea nr. 2, iar Stench îmi arătă pumnul de la uşa Sălii de Sport.

Aveam Sportul. Hmm. Am chiulit atât de mult la ora asta încât nici nu-mi amintesc cum mai arată profesorul… sau era profesoară? Mă rog. Nu prea am nevoie de ora aceea idioată, exerciţiile din fiecare zi erau destul. Ca să nu mai spun de faptul că aveam acea oră cu Newton.

Îl călcasem în picioare la propriu pe tâmpitul ăsta, dimineaţă. Pur şi simplu, mutra lui o cerea şi cum eram cam nervos… nu a rezultat o acţiune prea plăcută pentru membrele pisălogite ale lui Mike.

Am zâmbit din colţul gurii, luând încă o înghiţitură de bere. Mda, dacă afla Hudson şi de faptul că adusesem băutură în şcoală, mă exmatricula fără să mai stea pe gânduri.

Exmatriculare, mi-am repetat, aşteptând să simt frică, regret, sau orice altceva. Însă era ca şi cum împietrisem de ieri – nu mai reacţionam la nimic. Probabil singurul regret pe care îl voi avea dacă mă vor exmatricula va fi faptul că Esme… că Esme va plânge iar, şi poate va face o criză. Şi o altă consecinţă ar fi pedepse kilometrice şi predici dureroase de la Carlisle. Cea mai rea consecinţă este că mi-aş răni din nou familia care deja a suferit destul.

Dar îmi venea să mă dau cu capul de ceva, să mă arunc de la distanţa mare la care eram şi să mă omor de ciudă ce-mi era pentru că nu simţeam regret. Nu era sentiment în mine, nu mă străbătea nimic la gândurile ascuţite ca nişte lame ce-mi sfâşiau mintea.

Bella avea dreptate. Eram egoist, rău. Bella avea atâta dreptate să mă urască – eram un nenorocit fără sentimente, o piatră. Un monstru.

Obosit, mi-am trecut mâna prin păr, şi-am simţit pe frunte cicatricea de când mă tăiasem luptându-mă cu Arnold. Încet, mi-am suflecat mâneca bluzei şi am privit absent tatuajul şi-apoi, toate micile cicatrici care-mi mai vrâstau pielea. Pe braţul drept era urma cea mai mare – cicatricea pe care o primisem în urmă bătăii cu James… Lacrimile lui Alice.

Bluza avea aproape aceeaşi nuanţă de albastru ca şi cămaşa pe care curseseră lacrimile ei şi sângele meu. Şi de ce? Doar pentru că fusesem un nenorocit egoist şi tâmpit şi m-am încăpăţânat ca un măgar, nefiind acolo s-o apăr. Din cauza cui? Din cauza altei nenorocite care-mi ruinase inima.

Eram plin de cicatrici şi pe trup, şi pe suflet. Fiecare durere lăsase o urmă adâncă şi nu se vindecaseră toate, nu încă. Iar eu, ca prostul dat naibii ce sunt, le scormonesc şi le întărât mai tare!

Am scuturat din cap, aducându-mi genunchii la gură şi încolăcindu-mi braţele în jurul lor. Ochii îmi fugiră deasupra clădirii din faţa mea, la cerul înnorat, la verdele de smarald al pădurii. Brusc, mă simţeam atât de singur…

Prea singur. Mi-am strâns braţele şi mai tare, pentru că corpul mi se sfărâma în bucăţi şi dacă îl lăsam, nu-l mai găseam nicicum prin verdele pădurii. Prea singur, mi-am repetat şi cuvântul trimise ecouri în mintea mea. Mă obişnuisem să fiu singur, dar acum era prea linişte, şi nu era nimeni lângă mine.

Nimeni. Nimeni care să ştie adevărul, durerea mea şi faptul că regretam tot…

Şi-atunci, nişte cuvinte şi o voce îmi arseră mintea iar. Bella. Tot ce-mi spusese alaltăieri, şi ieri dimineaţă… Ieri când Emmet urlase la mine că nu-i mai făcusem Bellei nicio farsă, ieri când n-am pus piciorul în casă şi-am dormit la Stench, ieri când m-am îmbătat de nu mai ştiam ce era cu mine şi n-am fost la şcoală deloc. Ieri, ziua în care încercasem să-mi înec viaţa iar.

„Şi oare chiar te face să uiţi? ” răsunară cu putere cuvintele ei. M-am crispat şi am refuzat să mă mai gândesc la Bella. Încercasem cu atâta ardoare să mi-o scot din cap încât aproape mergea…

Mi-am lăsat capul să cadă pe genunchi, oftând. Nu, nu eram prea singur, eram singur exact aşa cum un ticălos ca mine trebuia să fie. Şi faptul că o lăsasem pe Bella să mă cunoască atât de mult a fost o greşeală pe care trebuie s-o repar. Mă rog, o greşeală pe care o repar evitând-o din răsputeri. Chiar dacă era caraghios să fugi de-acasă de frica unei fete, nu puteam să stau departe de ea altfel. De exemplu, m-a prins dimineaţa trecută treaz, şi nu m-am putut abţine să nu pălăvrăgesc ca prostul.

Şi asta nu era partea cea mai proastă. Partea cea mai proastă este că am fost sincer! Puteam minţi măcar; dar prezenţa şi puritatea fiinţei ei erau ca un drog pentru mine, acţionau asupra mea ca un anestezic. Cu ea, era ca şi cum rănile şi durerea nu exista. Cu ea eram eu.

Şi la naiba cu chestia asta! Ce era aşa special la ea? De ce mă atrăgea atât de mult, de ce aveam nevoie de ea? De privirile ei curioase, sincere, de râsul ei luminos, de ochii fierbinţi, de bunătatea şi luciditatea ei? De ce… de ce nu mai puteam trăi singur? De ce aveam nevoie de propria mea antiteză?

Mi-am ridicat capul de pe genunchi, ameţit de multele întrebări şi sentimentele intense ce mă străbăteau la amintirea ei. Dar nu! N-aveam nevoie de nimeni, m-am îndărătnicit în sinea mea, izbind cu pumnul în ţigla rece. Aşa cum am trăit până acum, o voi face şi mai departe. Singur şi independent.

Atunci de ce fugi de ea? şopti un gând dintr-un colţ ascuns al minţii mele. De ce eşti laş? De ce ţi-e frică să o înfrunţi? Prima fată de care fugi! Prima fată care-ţi pune probleme de gândire şi care nu-ţi pică în braţe la primul zâmbet!

Am mârâit, exasperat. Bella pur şi simplu era… exasperantă! Nu putea şi ea să fie o fată tipică şi idioată ca toate curvele ce populau Forks-ul? Şi uram că Marshall reuşea, într-un fel, cu planul lui. Bella mă schimba atunci când eram cu ea – deci singurul mod de a mă împotrivi era să nu fiu cu ea.

Dar asta era laşitate! mi-am replicat enervat, şi eu nu mai vreau să fiu laş. Plus că este imposibil s-o mai evit atât, i-am promis lui Emmett că-i fac farsa aceea azi! O acţiune ce este destul de atrăgătoare, recunosc… Şi amuzantă.

Sunetul clopoţelului se auzi în acelaşi timp când un zâmbet palid îmi înflori pe buze. Pauza de masă.

-         Off, doar n-am să stau toată ziua aici! am mormăit în timp ce mă ridicam şi căutam chepengul podului pe suprafaţa acoperişului.

De data asta nu mai escaladasem peretele, avusesem destul timp să găsesc scările ce duc la pod. Încet, am coborât în camera de servici şi am ieşit pe coridorul etajului al doilea.

-         Edward! răsună un strigăt a câteva duzine de voci, imediat ce am părăsit încăperea strâmtă.

Oftând, am aşteptat ca toţi să sară pe mine. Deşi, azi era o zi în care-mi blestemam popularitatea mai mult ca oricând. Dă-o dracu’.

Din perspectiva Bellei

-         Edward!! răcni jumătate din populaţia şcolii atât de tare, încât am auzit şi eu de la uşa cantinei.

Am tresărit. Deci nesimţitul de Edward coborâse de pe acoperiş? Şi avea de gând să vină la Psihologie? Sau avea să mă evite şi să chiulească iarăşi?

-         Bella! exclamă Alice din spatele meu, făcându-mă să tresar din nou. Ce mai faci? Ooh sunt atât de nervoasă…

-         Salut, Alice, am dat şi eu din cap. Păi, bine, dar de ce eşti nervoasă?

Şi-n timp ce stăteam la coadă pentru a ne lua mâncarea, Alice începu să turuie cu o mânie ucigătoare ce-ar fi dărâmat şi munţii.

-         Edward s-a urcat pe acoperişul liceului şi n-a vrut să se mai dea jos! Şi-l chema domnul Hudson în biroul său pentru că a spart geamul clasei de Fizică, l-a bătut măr pe Mike şi a înjurat-o pe doamna Goff! Ca să nu mai zic de faptul că putea aluneca din clipă-n clipă de pe acoperiş şi să moară! Of Doamne, Edward pur şi simplu mă înnebuneşte!! E atât de schimbat, idiotul, atât de…

-         Um, Alice, mersi pentru epitetele astea încântătoare, dar nu aici, te rog, o întrerupse o voce catifelată dar tăioasă din spatele noastru.

Am icnit şi m-am întors. Edward stătea şi el la coadă, în spatele nostru, cu jumătate de liceu trăgând de el. Avea o privire şi o expresie de necitit, neclintite – dar buzele uşor supte la margini sugerau enervare. Gânditoare, i-am topit fiinţa din priviri, abea atunci realizând că-mi lipsise ceva în ultimele două zile…

-         Aici e şi mai bine, mârâi Alice ameninţătoare. Ştii, credeam că trecusem peste trecut, dar tu pur şi simplu refuzi să…

-         Alice! sâsâi Edward.

-         Şi presupun că nu vrei să afle nimeni, nu? Să nu-ţi dăuneze la imagine, ha? Să nu-ţi strice reputaţia? Ipocritule! scuipă Alice cuvântul, plină de venin.

-         Edward? se alintă Meredith. Despre ce vorbeşte?

Adolescenţii din cantină deja începură să şuşotească între ei, privindu-i pe Alice şi Edward suspicios. Recunosc că şi eu eram curioasă la culme, dar… nu puteam lăsa asta să meargă mai departe de-atât.

-         Alice, am murmurat, trăgând-o de braţ, ai să regreţi mai târziu, crede-mă. Alice, Alice… calmează-te…

Îmi făcusem vocea cât mai moale posibil pe când Alice inspira adânc. Negura furiei din ochii ei lucioşi se dizolvase deja atunci când prietena mea se întoarse iar spre un Edward împietrit, cu privirile fixate în spaţiu.

-         Mulţumeşte-i de mii de ori Bellei, frate, mârâi ea încet încât nu am auzit decât cei de aproape. Pentru că, de nu era ea, te duceai dracului.

-         Alice, e rândul tău, am spus eu încet.

Alice tresări şi-mi aruncă o privire de mulţumire în timp ce îşi relua locul în coadă. M-am întors şi eu, fixând jacheta lucioasă din faţa mea, prea tulburată pentru a scoate vreun cuvânt.

-         Nimic, nimic! Alice nu se referea la nimic! l-am auzit pe Edward mârâind exasperat. Dacă mai întrebaţi odată, vă rup capetele la toţi!

Şi orice elev din liceu ştia că era în stare. Aşa că, liniştea care domină cantina pentru următoarele minute nu era prea greu de explicat.

Cu mintea încă gravitând în jurul cuvintelor lui Alice, m-am aşezat tăcută la masa noastră. Alice era posomorâtă de-a binelea, aura ei de veselie fiind total pierdută. Puteam desluşi durere adâncă în ochii ei, furie.

Deci secretul lui Edward o cuprindea şi pe ea. Alice ştie.

-         Alice? nu mi-am putut opri curiozitatea să acţioneze.

-         Da? murmură ea desşurubând capacul sucului de afine.

-         Um… O să-mi spui vreodată despre ce vorbeai? am spus cu greutate, menţinându-mi privirea în tava cu puţina mâncare care mi-o luasem.

Alice privi deasupra capului meu, pe fereastră. Ochii ei luară din nou expresia aceea rănită, ostilă. Apoi, brusc, ochii ei fulgerară în stânga, spre masa lui Edward.

M-am întors şi eu, privind în aceeaşi direcţie. Ei, Edward îşi mânca tăcut hamburgerul – cafea macchiato lângă tavă, desigur – pe când fetele se fâţâiau ca de obicei pe lângă el. Însă partea ciudată era că nu le dădea atenţie, şi nici nu făcea scandal… era pur şi simplu, stană de piatră.

Apoi, ochii lui Alice mă fixară pe mine. Mă simţeam ciudat, ca şi cum dădeam un test în timp ce privirea ei mă studia cu atenţie, mă reflecta. Un zâmbet şiret îi curbă uşor buzele, în timp ce albastrul senin se lumina.

-         Povestea completă, de la mine… nu, spuse ea. Însă promit să-ţi spun partea mea de poveste după ce Edward ţi-o spune pe-a lui.

Am privit-o cu îndoială.

-         Ce te face să crezi că Edward mi-ar spune mie ceva vreodată?!

-         Muulte lucruri, râse ea, dar era un râs amar. Însă Bella, nu este povestea mea de spus. Trecutul îi aparţine lui, iar el are să ţi-l descopere.

Bodogănind, m-am întors înapoi la salata mea simplă. Frate, toţi Cullenii erau aşa criptici? Dacă ar fi fost plătiţi pentru a fi misterioşi, familia asta ar fi multi-milionară!

-         Lasă, Bella… Oricum nu e prea frumos, murmură ea.

-         Pot să-mi dau seama de asta, având în vedere ce-a făcut din fratele tău, am replicat eu puţin cam prea tăioasă.

Ea mă privi uimită.

-         Hei, nu sunt chiar aşa de proastă, mi-am dat  ochii peste cap. Am realizat că s-a întâmplat ceva cu voi, şi că v-a afectat mult. Dar pe Edward cel mai mult. Bănuiesc că e ceva cu o fată… Însă oricât mă stresez, nu găsesc ce legătură ar avea cu tine. Şi doar o inimă frântă nu cred că l-ar aduce pe Edward în starea asta!

Mă cam luase valul în timp ce vorbeam, şi Alice îmi aduse un deget la gură. Era o expresie uluită pe faţa ei, dar în acelaşi timp, resemnată.

-         Într-adevăr, spuse Alice privind în tava ei, l-a schimbat mult.

-         Ce?

-         Tot. Nu numai Tan…

Dar se opri, ducându-şi mâna la gură speriată.

-         Tan…? am presat eu.

-         Bella… nu este secretul meu…

-         Numai numele blondei, te roooooog, m-am rugat cu intensitate, arzând de curiozitate.

-         Nu pot… se poticni ea în cuvinte.

-         Haide, am insistat eu mai departe, ca pisăloaga ce eram.

Alice oftă, şi se uită cu atenţie în toate părţile. Apoi se aplecă spre mine, şi-mi şopti la ureche cu o voce plină de resentimente:

-         Tanya.

Numele blondei îmi stărui în minte până la sfârşitul pauzei de prânz, în timpul căreia eu şi Alice nu ne-am mai vorbit prea mult. Amândouă eram cufundate în gânduri. Mintea mea nu înceta să producă toate variantele posibile despre trecutul lui Edward, şi nu puteam să nu observ cum se legau amănuntele între ele.

Edward chiar a suferit din dragoste.Pentru că nu era altă explicaţie. În acea poză de pe laptopul lui, el şi… Tanya arătau ca şi cum erau îndrăgostiţi. Apoi, cântecele compuse de el se numeau Durerea, Nu mă lăsa, Jalnica-i inimă, Trecând peste, Mânie, Ea… Şi se potriveau perfect cu ce-mi mai spusese Alice.

Dar de asemenea, din spusele ei reieşea că nu fusese numai atât. Şi-n timp ce urcam scările spre Psihologie, mă întrebam ce legătură putea avea Alice, şi ce i-ar fi putut face această Tanya lui Edward pentru a-l influenţa aşa.

Şi ce se putuse întâmpla de Edward se închisese atât de tare în sine, refuzând orice ajutor sau prieten.

Oftând, am deschis uşa clasei şi am trântit-o cu nervi în urma mea. O singură privire rapidă spre banca mea îmi făcu inima să bată mai repede – Edward era deja la locul lui, concentrat deasupra unei foi aproape albastre de mâzgâleală. Mi-am tras scaunul cu zgomot, şi m-am aşezat stingheră la locul meu.

Edward nu mişcă, ca şi cum nu ar fi auzit nimic. Nici măcar ochii nu şi-i întoarse spre mine. Contrariată, mi-am scos cărţile din ghiozdan şi le-am trântit pe masă, cu penarul moţ deasupra. Psihologia mă enerva acum mai mult ca oricând.

Şi după vreo 10 minute de tensiune, m-am convins de faptul că Edward mă ignora. Nici măcar când intră domnul Marshall nu-şi ridică ochii din foaia ruptă şi sfâşiată de puterea cu care scrijelea hârtia.

Şi nu răspunse la nicio chemare a profesorului, la nimic. Pe tot parcursul orei, nu spuse un cuvânt şi nu mişcă. Eu încercam să mă concentrez asupra discuţiei lui Marshall cu Seth care se plângea de Shelby, însă nu era chip să-mi ţin mintea într-un singur loc. Gândurile îmi bâzâiau şi se izbeau unele de altele în capul meu ca nişte albine nebune.

Pe la sfârşitul orei, Edward îşi ridică puţin capul şi privi pe fereastră. Începuse să plouă iar; gânditoare, mi-am lăsat ochii să alunece printre stropii ce udau fereastra. Mă întrebam ce gânduri puteau să-i inspire lui.

Şi când sună, îşi strânse cărţile cu viteza fulgerului şi dispăru din clasă înaintea tuturor. M-am holbat cu furie în urma lui, aruncându-mi cărţile la viteză în ghiozdan şi zburând pe uşă la fel de repede.

Dar Bella, mi-am spus în timp ce mergeam cu paşi nervoşi pe coridor, priveşte partea bună. Nu te-a evitat ca pe o ciumă cum a făcut-o în ultimele două zile… măcar te-a ignorat în faţă.

Cine naiba m-a pus să fac pe predicatoarea atunci? Am stricat totul! Eu şi Edward ne înţelegeam chiar bine şi nu erau probleme… până când am deschis eu gura şi m-am apucat de morală. Mă rog, reacţia lui a fost şi este extrem de ilogică dar nu am ce-i face – vorbim despre Edward aici.

Şi pe tot parcursul celorlalte ore, numai asta am avut în cap. Regrete. Oricât mă uram că simţeam asta, mi-era ciudă şi-mi părea rău că Edward mă ura şi mă ignora din nou; şi nu puteam decât să regret că vorbisem atunci şi-i spusesem adevărul. Acum, sinceră să fiu, nu ştiu cum am să repar chestia asta. Poate cerându-mi scuze? Ar merge?

Să-mi cer scuze?! În timp ce mă îndreptam spre Biologie, gândul mă arse şi aproape mi-am dat o palmă. Unde e demnitatea mea de fată? Auzi, să-mi cer scuze când nici măcar n-am greşit. El ar trebui să-şi ceară scuze pentru felul în care a recţionat!

Am oftat în timp ce mă aşezam la banca mea goală, gândindu-mă că Edward va chiuli. Oricum, chiulea, nu chiulea, era acelaşi lucru pentru că mă ignora şi prezenţa lui era oricum inexistentă. Enervată pe viaţa mea care se complicase atâta, am scos caietele şi atlasul de Biologie, şi am început să mâzgălesc pe copertă. N-am mişcat un muşchi atunci când am simţit scaunul de lângă mine zgâriind linoleul, ci am continuat să arunc bucle pe plantele şi animalele de pe coperta atlasului.

Îmi pusesem în cap să îl ignor aşa cum mă ignora şi el pe mine. Şi se pare că eram într-adevăr hotărâtă, pentru că nu i-am aruncat o privire în toată ora. Ochii îi aveam ori la tablă, ori la explicaţiile domnului Banner despre anatomie. Nu era prea interesant, dar cel puţin făcea o distracţie bună.

Edward dispăru la fel de repede atunci când clopoţelul anunţă sfârşitul zilei şcolare. Mi-am strâns şi eu cărţile rapid, îndreptându-mă cu paşi apăsaţi spre Volvo-ul lui stupid şi strălucitor. Alice era deja acolo, şi-mi făcea cu mâna.

I-am salutat şi eu pe toţi, şi m-am strecurat în maşină. Edward era la fel de tăcut, cu ochii la fel de impenetrabili în timp ce conducea spre reşedinţa Cullen. Când am ajuns, ieşi cu pasul unui melc şi descuie uşa, dar nu intră.

-         Emmet? Jasper? Mi-aţi promis ceva, spuse el încet, şi cei chemaţi se întoarseră.

-         Ah, râse Emmett. Blonduţule, hai!

Edward zâmbi observând mutra enervată a lui Jasper, în timp ce dispăreau în pădure. Mi-am simţit sprâncenele îmbinându-se, dar n-am comentat nimic şi am intrat în casă.

Cina fu doar „între fete” şi chiar ne-am distrat. Rosalie făcuse un piure divin, iar Alice vrusese să pornească o bătaie cu mâncare pe care abea am oprit-o eu – însă nu complet, pentru că în loc de una cu mâncare, urmă, desigur că după ce mi-am terminat eu temele, o bătaie cu perne. Cred că adunase toate pernele din casă şi le arunca în mine şi în Rosalie, ţipând şi râzând.

Speriată, am apucat şi eu o pernă de jos şi am vrut să i-o dau în cap, însă şi ea, şi Rosalie aveau două perne mari în braţe şi le ridicau zâmbind malefic spre mine.

-         Nu nu nu nu nu…! am ţipat dând înapoi până când am ajuns cu spatele lipit de uşa de la intrare.

-         Te-am prins, râse Alice şi ridică perna.

Însă exact în acel moment, uşa casei răsună de nişte bătăi puternice. Alice lăsă jos arma mortală din mână, şi urmări cum eu descuiam şi apoi deschideam uşa.

-         Salut, fetelor, rânji Emmett în timp ce intra, ducând o sacoşă mare în mână. Oooh, bătaie cu perne, ce interesant!

Jasper şi Edward se strecurară şi ei rapid înăuntru, cu nişte feţe zâmbitoare. Mă surprinse amuzamentul şi veselia de pe faţa lui Edward, dar m-am ferit s-o arăt. Mă salutase doar cu o mişcare a capului, aşa că am răspuns asemeni.

-         Bine, hai că noi mai avem ceva de făcut şi ne întoarcem să vă ţinem companie, glumi Emmett.

-         Fete contra băieţi! propuse Alice strălucind.

-         Super, chicoti Jasper aruncându-i o privire semnificativă lui Edward.

Şi cu aceste cuvinte, băieţii dispărură pe scări. Ce or fi având de făc…

Însă nu am avut timp să-mi duc chinuitul de gând la capăt. O pernă uriaşă mă izbi fix în faţă, dezechilibrându-mă şi făcându-mă aproape să dau cu capul de balustradă.

-         Aliceee! am mârâit şi am înhăţat şi eu un puişor de pernă şi l-am aruncat cu toată forţa spre ea.

-         Ah! ţipă ea când am nimerit-o în ceafă. Tu…

Am luat-o râzând la fugă înspre bucătărie, în timp ce Alice şi Rosalie fugeau după mine cu viteza unor rachete. În acele clipe, tot ce era în capul meu era „te rog să nu mă împiedic, te rog să nu mă împiedic, te rog să nu mă împiedic!”.

Disperată, am apucat-o cu viteza fulgerului pe scări, şi-am deschis prima uşă pe care am văzut-o. Dar n-a fost o idee prea bună… Era camera lui Emmett.

-         Ajutor! am ţipat în timp ce Alice zbura după mine înăuntru.

Toţi băieţii erau înăuntru, îi auzisem râzând de ceva înainte de a intra. Speram că avea cineva să oprească uraganul din spatele meu înainte ca să mă îngroape în fulgi de gâscă!

-         Ajutor? ridică Edward o sprânceană. Vai, Alice, sigur că te ajutăm!

Şi cu aceste cuvine, apucă o pernă de pe canapeaua lui Emmett şi mi-o expedie direct în cap. M-am uitat la el cu o privire ce-ar fi dărâmat şi munţii, lăsând deoparte faptul că era prima dată în ceva timp când Edward mă privea în ochi.

-         Eşti un prost! am mârâit şi am înhăţat perna mare din mâinile lui Alice, aruncând-o cu puterea furiei drept în mutra lui ironică.

-         Beeella! se enervă el şi îmi trimise perna înapoi.

Dar m-am ferit la timp, scoţând limba la el ca un copil de cinci ani. De aici, se dezlănţui al treilea război mondial. N-a fost destul farsa pe care-a păţit-o Emmett ieri… De la Rosalie, desigur.

Ce pot să spun, n-am văzut farsa. Doar ştiu că ieri, în loc de prea-iubitele sale jocuri video, Emmett a descoperit pe CD-uri muzică clasică de Bach. Desigur, s-a enervat la culme şi urla ca nebunul prin casă cât timp îi luase să adune jocurile alea şi „Lua-l-ar naiba pe Baaaach!!!”.

Însă războiul nostru cu perne este mai important acum. Nu de alta, dar eram ţinta numărul 1 a lui Edward şi nu era o slujbă cu jumătăţi de normă! Primisem atâtea perne în cap încât aveam impresia mereu că-mi pulsează capul. Desigur, şi-o luase şi el, dar mai puţin…

Iar atunci când am urcat în sfârşit spre camerele noastre, la culcare, eram cu toţii extenuaţi. Mi-era aşa de lene să-mi mai mişc picioarele pe scările care-mi păreau interminabile, încât nu mai aveam mult şi-i ceream lui Edward să mă care.

Oftând, mi-am luat pijamalele şi m-am schimbat cu viteza melcului turbat de curse în reluare. Mi se scurgeau ochii din cap de somn; şi mai era şi ora unsprezece… Iar Edward deja era în patul lui când am intrat eu în cameră, emanând relaxare şi cu faţa, surprinzător, înspre patul meu. Un zâmbet micuţ îi stăruia pe buze şi nu-i găseam cauza… însă cum spuneam, Edward este schimbător şi spontan ca naiba. Iar eu curioasă ca mama naibii.

Încercând a-mi goli capul de orice gând ce implica persoana din patul alăturat, am ridicat colţul păturii şi m-am strecurat printre aşternuturile patului meu. Deja îmi închisesem ochii pe jumătate când inima mi se opri pentru o clipă în piept, şi am urlat.

Ce…?

-         Aaaaaaahhh! am zbierat îngrozită sărind din pat şi deschizând becul dintr-un pumn bine plasat. Ce… ce sunt astea?!?!

Nu puteam fi mai îngrozită! Pentru că, lipite de ţesătura pijamalelor mele, erau nişte creaturi mici şi verzui. Erau ude, şi lipicioase, şi scârboase şi…. Oh Doamne! Mormoloci de broască!

-         La naiba!! Dă-le jos de pe mine, dă-le jos de pe mine!! am urlat îngrozită plesnind fiinţele acelea oribile şi sărind în sus şi-n jos ca o apucată.

Erau ude şi lipicioase, ugh! Tot ce voiam era să nu le mai văd pe mine!

Însă nu puteam să nu observ, oricât de înspăimântată eram, faptul că Edward mai avea puţin şi cădea jos din pat de râs. Oh nu…

-         Hahahaha!! se zvârcolea el printre cearşafuri, râzând isteric. Deci, frate… Expresia… Hahahaha!!!

Însă sărind în sus şi-n jos şi izbind cu mâinile pe toată suprafaţa corpului meu, am simţit cum furia îmi ardea trupul cu o fierbinţeală ce-ar fi putut, la propriu, să prăjească toţi nenorociţii de mormoloci! Îmi făcuse o farsă!!

Îmi pusese, handicapatul şi ticălosul, mormoloci de broască în pat! Ooooh…

-         Deci… sunt un geniu!! N-am mai râs aşa de… trei zile!! Hahahahaha!! hohoti el mai departe.

Simţind că explodam de mânie, am lăsat dracului mormolocii – pe care oricum îi dădusem jos de pe mine – şi m-am îndreptat cu un pas calm şi măsurat spre idiotul ce-şi râdea plămânii afară în patul alăturat.

-         Eşti. Un. Prost!!!!

Edward încetă cu greu din râs, auzindu-mi urletul isteric, şi se dădu jos din pat, văzând că veneam spre el. Fiecare pas înainte făcut de mine era unul dat înapoi de el – hmm, se vede că nu arătam a fi prea paşnică…

-         Hei, e doar revanşa! Suntem chit! se apără el.

-         Chit pe dracu’! Eu urăsc chestiile ude şi lipicioase!! am zbierat fără control.

-         Ştiu! Asta a fost şi ideea! pufni el în râs iar.

-         Nesimţitule!

-         Hei, ce pot să spun… E război! Viaţa! ridică el din umeri, nonşalant.

-         Ooh dar să ştii că n-am de gând să…

Dar m-am oprit la mijlocul replicii – corecţie, urletului, urmărind cum o idee îmi lumina căpuşorul. Hmmmm. Brusc, am simţit cum un zâmbet mi se întindea pe faţă şi cum sclipiri malefice îmi umpleau ochii.

-         Nu-mi place privirea aia, murmură Edward cu o mutră îngrijorată.

-         Oh Eddie, ştii, nu-ţi fac nimic. N-am să-ţi rup capul, n-am să te jupoi de viu, n-am să te spânzur… am zâmbit cu bunătate.

-         Atunci?

Un chicotit îmi scăpă de pe buze.

-         Oh, nimic important. Fac doar asta.

Şi cu ultimele cuvinte, am sărit în patul moale şi cald al lui Edward, trăgând pătura peste mine cu viteza fulgerului.

-         Eu dorm aici. Având în vedere că nu este posibil să dorm în patul meu plin de creaturi oribile, aşa e corect. Tu… ai să te odihneşti printre puii de broască care or să te primească ca pe un frate… am chiţăit entuziastă, abia reţinându-mi hohotele de râs.

Şi era cam greu să te abţii privind cum şocul şi dezgustul se lăţeau pe faţa perfectă a idiotului din faţa mea.

-         Ce?? exclamă el revoltat şi se apropie de patul său – mai nou, al meu. Nici gând! Dă-te jos din patul meu!!

-         Nu!! am mârâit încăpăţânată, şi am strâns cu putere perna lui cu parfum de miere în braţe.

Dar am observat sclipirea mânioasă din ochii lui înainte ca el să facă prostia de a acţiona.

-         Şi nu îndrăzni să încerci să mă târăşti jos de aici sau jur că Carlisle află tot! am exclamat, şi mâinile lui se retraseră automat.

Victorie, mi-am spus arogantă.

-         Dar eu ce dracu’ fac? strigă Edward. Unde dorm?

-         Cu mormolocii, i-am zâmbit.

-         Fir-ar ei să fie de mormoloci! mârâi el furios. Pe jos n-am de gând să dorm, dar…

Aproape vedeam becul sclipitor de deasupra capului lui ciufulit, în timp ce ochii uriaşi reflectau ca o oglindă amuzament şi o hotărâre fără întoarcere.

-         Ei, deloc-draga mea Bella, să nu mă ameninţi cu alte porcării în legătură cu ce voi face în următorul moment pentru că eu jur că asmut toată şcoala pe tine. Şi n-o să-ţi placă, râse el.

Şi fix la o clipă după ce-şi terminase ameninţarea, ridică rapid pătura şi se strecură în pat, lângă mine. Şocată de-a binelea, m-am întors spre el, şi chipurile noastre erau mult prea aproape.

-         Eşti nebun?? am ţipat. Eu nu dorm cu tine! Nici gând.

-         Eşti nebună? mă imită el ironic, ochii uriaşi două prăpăstii. Eu nu sunt nebun ca să mă dau la tine!

Ideea îmi făcea corpul să ardă, şi uram asta.

-         Edward, serios!! Dă-te jos!!

-         Mai lasă-mă, e patul meu! se îndărătnici el.

-         Dar tu mi l-ai distrus pe al meu, deci e corect ca eu să ţi-l iau pe al tău! am replicat nervoasă.

-         Ba nu, mă contrazise. Ar trebui să fii în patul tău.

-         Dar… să mă ia naiba, eu nu dorm cu mormolocii! m-am plâns.

-         Nici eu!

-         Dar du-te şi dormi cu Emmett! am venit eu cu o idee genială.

-         Dar ăsta este patul meu! Şi eu am să dorm în el!

-         Edward, dă-te jos că te pocnesc.

-         Pocneşte-mă! Dar e patul meu şi eu dorm aici. Dacă nu-ţi place, mută-te cu mormolocii! făcu el exasperat.

-         Ooooof!! am exclamat înfuriată de-a binelea, şi fără să mă gândesc prea bine, am încercat să-l dau jos din pat.

Însă în momentul în care trupurile noastre se suprapuseră, am simţit iar curentul acela străbătându-mă. Am tremurat uşor, încercând a ignora ploaia de fiori ce mă topea şi inima ce bătea în galop…

L-am simţit împotrivindu-se, şi era stabil ca o stâncă. Încăpăţânată ca întotdeauna, m-am lipit şi mai tare de el, împingându-l cu toată puterea. Evitam să-i privesc faţa – erau destule senzaţiile. Trupul meu se mula ciudat pe faldurile fiinţei lui, perfect, prea bine. Se simţea prea corect, dar nu era normal ca focurile noastre să fie împreună. Şi nu era bine să-i simt pieptul presat peste al meu, ochii pironindu-mă ceţoşi.

Dar era zadarnică încercarea mea de a-l alunga. Era ca şi cum încercam să dobor un înger distrugător. Cu puterea mea imensă şi cu tonele mele de muşchi, n-aş fi reuşit să mişc nici măcar o muscă. Înfrântă, am renunţat în a-l mai împinge şi m-am ridicat în capul oaselor pentru a-l privi.

-         Eşti un măgar.

-         Şi tu o catârcă încăpăţânată, respiră el greu.

-         N-am spus niciodată că nu sunt. Iar să ştii, eu nu plec de-aici, am spus hotărâtă, evitându-i ochii.

-         Nici eu, replică el cu o egală forţă.

-         Bine atunci! am mârâit exasperată, ţinând la mândria mea cu dinţii. Îţi urez noapte rea şi toate coşmarurile posibile!

Şi cu un pufnit puternic, m-am întors cu spatele la el şi mi-am înfundat capul în pernă. Numai lumina care se stinse brusc mă făcu să realizez că se dăduse jos din pat, şi apoi, trupul elastic, fierbinte, ce se strecură iar lângă mine.

Am strâns din dinţi, ignorând din toate puterile sentimentele ce mă asaltau. Dar îi simţeam spatele aproape lipit de al meu, şi parcă era foc în locurile în care pielea mea se atingea cu a lui. Mirosul de miere era mai concentrat ca niciodată, şi mă îmbătam de el cu fiecare respiraţie, fiecare bătaie a inimii. Uram faptul că voiam din răsputeri să-i simt mătasea părului de bronz şi să-i simt ochii arzând. Uram faptul că voiam să-l simt şi mai aproape. Uram sentimentul perfect care încă mai stăruia în mine de atunci când trupurile noastre erau lipite.

Îl uram pe Cullen mai tare ca niciodată. Oh, ignoră asta, mă uram pe mine. Şi n-am nici cea mai mică idee cum va decurge noapte asta, având în vedere încăpăţânarea noastră egală. Un singur lucru e sigur: va fi o noapte foarte, foarte albă.

Edward oftă.

___________________________________

:D:D:D:D:D:D:D

Comentaţi vă rog:X:X:X:X Şi sper că v-a plăcut capitolul, cât şi nebuna de conferinţă:P:P

Kisses, Andru:*:*:*

78 comentarii (+add yours?)

  1. Alexa :)
    Apr 19, 2010 @ 13:45:53

    Prima?

    Răspunde

    • andrufanfics
      Apr 19, 2010 @ 13:54:46

      Cam aşa:))

      Răspunde

      • Alexa :)
        Apr 19, 2010 @ 14:40:47

        Yeee….În sfârşit prima:x
        Deci, Capitolul este absolut genial, extraordinar, minunat, perfect pur şi simplu îl ador:x şi ador modul în care scrii:).
        Şi la naiba că abia aştept ca Bella să afle de misterul ce-l învăluie pe Edward, şi fireşte o dată cu Bella să aflu şi eu întregul mister pentru că până acum ştiu doar câte ceva:d
        Ce-mi place atunci când se ceartă:x sunt adorabili;;)
        Ei bine, abia aştept capitolul următor:)
        Spor la scris şi succes la şcoală:):*:*:*:*

  2. Simonik
    Apr 19, 2010 @ 14:40:05

    ce tare,nu pot sa cred=))…a fost buna farsa si faza de la sfarsit..yeeeeeee…poate dimineata se trezesc imbratisati…ce as rade sa fie asa:D…sau pote sa iau la batie in somn…esti un geniu…abia ast nextu..bafta la scris:*:*

    Răspunde

  3. stefidanutza
    Apr 19, 2010 @ 14:41:50

    :X:X genial capitolul superb:X:x imi place imi place!!!!! mai vreauu mai vreauuuuu!!!!

    Răspunde

  4. cezi
    Apr 19, 2010 @ 14:42:20

    asteptam capitolul cu dimineata:))
    poate o sa radem mai mult ca acum(desi ar parea imposibil)
    :))

    Răspunde

  5. Alexa :)
    Apr 19, 2010 @ 14:43:28

    Mda, ca de obicei uit eu ceva.
    Am uitat să menţionez că farsa este genială:x
    PS: Poate te mai trezeşti cu comentarii de la mine că am uitat să menţionez ceva;;)

    Răspunde

  6. ioana
    Apr 19, 2010 @ 15:33:27

    e absolut genial capitolul
    adica mormoloci??yeac

    Răspunde

  7. pynky
    Apr 19, 2010 @ 15:45:41

    bestial capitolul:X
    te ador ba nu te iubesc
    esti cea mai tare:X

    Răspunde

  8. andreea pui
    Apr 19, 2010 @ 16:05:28

    doamne…e adorabil…daca acum k au dormit in acelas pat asa..in circumstantele astea, m-au trecut fiorii, da cand or face si alte chestii…p kre abia le astept….:)) bv tu! esti tareeeee….

    Răspunde

  9. Marina
    Apr 19, 2010 @ 16:13:36

    e super capitolul :X:X:X
    doamne edward trece de la o stare la alta:)) :)) e prea incapatanat si suparacios:)
    mai intai e sincer cu ea..apoi o ignora (lucru pe care l-am crezut ca-l va face toata ziua) ,iar pe urma bataia cu perne :))
    farsa e super tare :)) iac …mormoloci:)) :)) bataia pe pat a fost crunta:)):))
    si uite asa au ajuns sa doarma in acelasi pat …:X ;))
    inca in suna in minte valul de complimente pe care edward i la facut bellei :X chiar daca ascunde asta o place ….iar asta il duce la exasperare :)
    bella isi da seama de sentimentele pe care la nutreste pt el :X
    nu imi vine sa cred:)) …tare …sa urcat pe acoperisul scolii :))…clar edward nu e intreg la minte :))) sa injuri o profa si sa spargi un geam in aceeasi zi-e tipic el :)) ma bucur ca l-a batut pe mike :D;)) e un fraier:)
    pacat ca alice nu i-a povestit bellei de trecutul bellei:( dar pe deoparte are dreptate …edward trebuie sa faca pasul asta:) pana la urma e suferinta lui :( pe care nu vrea sa o imparta cu nimeni :( face pe durul insa in sinea lui tanjeste dupa atentia bellei:)
    de abia astept sa vad ce se intampla in aceasta noapte alba:D sunt curioasa cine castiga suprematia patului :D;)) poate alte imbratisari:X:D
    spor la scris :*
    hei …si daca ai timp poate arunci o privire pe la fic-ul meu “Doua iubri” : http://marymar92.wordpress.com/ >:D<

    Răspunde

  10. Zapacel
    Apr 19, 2010 @ 16:41:39

    very very funny but yuck!!! mormoloci….brr! mda, si eu am probleme cu chestiile de genul. Pe vremea mea, in tabere, oamenii extrem de enervanti erau cusuti de pat, in timp ce dormeau ;)

    Răspunde

  11. diana
    Apr 19, 2010 @ 17:08:45

    prea schimbatr e e edward:( chiar imi este mila de el
    ,,,mi se pare cel mai emotinonant capitol:X

    Răspunde

  12. Deea
    Apr 19, 2010 @ 17:16:54

    extraordinar:x! astept nerabdatoare urmatorul capitol. farsa e geniala! Edward e ciudat, dar si Bella la fel si sa nu mai spun ca amandoi sunt foarte incapatanati. spor la scris si te implor sa pui capitolul urmator repede, asa cum l-ai postat si pe asta. >:D<:*:*

    Răspunde

  13. fireflies
    Apr 19, 2010 @ 17:19:19

    absolut minunat!:)
    foarte tare farsa:D
    WOW!dorm in acelasi pat?!asta da noape lunga!
    app cand next-ul

    Răspunde

  14. Livia
    Apr 19, 2010 @ 17:25:45

    Oooo Doamne.La asta nu ma asteptam:))))Superb:X:X:x
    Abia astept urmatorul capitol:X:X:x
    BAfta>:D<

    Răspunde

  15. Lavinia
    Apr 19, 2010 @ 17:38:01

    super tare :) :X :* si sunt a XI-a la comm .. 8-> .. tare :)

    Răspunde

  16. GossipGirl956
    Apr 19, 2010 @ 17:38:29

    :x:x:x absolut superb! ma surprinzi mereu, esti foarte talentata. abia astept ca edward si bella sa realizeze ca se plac si sa fie impreuna ! 8->

    until next time,
    xoxo
    GossipGirl

    Răspunde

  17. _cutie_
    Apr 19, 2010 @ 17:44:07

    andru, draga ,esti absolut geniala
    capitolul a depasit natura perfectiiunii
    urasc capacitatea de a rabda , probabil deoarece nu-o am , dar in fine
    capitolul a avut de toate ,dar cel mai uluitor a fost suspansul
    am ramas socata ca bella cu firea ei candida nu a plecat sa se refugieze in patul lui alice, dar bineinteles progresul relatiilor dintre ei e absolut superb
    sper ca cu urmatorul capitol nu o sa ne mai torturezi chiar atit , deoarece fierbintela cu care il asteptam e ridicata la puterea 100
    si bineintele cind urmatorul?

    Răspunde

  18. ♥♓@lex0g1♥♓
    Apr 19, 2010 @ 17:46:28

    Duşmano-prietena mea- ok ok jos palaria-asta mi’a facut inima sa inghete pe loc. si apoi sa porneasca puternic again…You’re killing me girl!!

    - Dar Edward, eşti chemat în biroul directorului pentru că ai spart geamul clasei de Fizică! ţipă Alice.

    - Şi pentru că te-ai luat la bătaie cu Newton! se mai auzi o voce.

    - Şi pentru că ai înjurat-o pe doamna Goff!

    Am oftat, ducând doza de bere încă o dată la gură. Trei belele destul de grave, şi nici măcar nu trecusem de pauza de prânz. Bravo Edward! am gândit sarcastic.

    - Eeeeedward!!! mai urlă odată din toţi rărunchii grupul de sub mine, dar i-am ignorat.

    încât nici nu-mi amintesc cum mai arată profesorul… sau era profesoară?
    putea aluneca din clipă-n clipă de pe acoperiş şi să moară!
    Dar Bella, mi-am spus în timp ce mergeam cu paşi nervoşi pe coridor, priveşte partea bună. Nu te-a evitat ca pe o ciumă cum a făcut-o în ultimele două zile… măcar te-a ignorat în faţă.” Doamne cat am putet sa rad-nu mai respiram normal:))))

    Dar ma’ai distrus cu ” Lacrimile lui Alice.” …Pur si simplu m’ai omorat…

    Desigur ca acest cap a trebuit sa se termine a la Andru….distrgandu ma din nou pana la urmt cap…cum altfel?? Nea..nu ar avea farmec:))
    Felicitari pt inca un cap care nu ca m’a dat pe spate…m’a aruncat de la balcon 8-> :)) Lool.

    ps: Imi tema asta..stiu ca ai avut’o din totdeauna..dar nuj de abia acum o admir..

    Ce weird nu?:| :))) Nu ma baga in seama…:*:*:*:* Pupici. Alexa.

    Răspunde

  19. nikkinicol2
    Apr 19, 2010 @ 17:55:43

    ohh ce tare!!!
    alice era gata sa se dea de gol in fata a o mie si una de oameni…
    dar bella a convinso
    si dupa ea incerca sa afle
    da nu a aflat prea multe
    vad ca edward a facut 3 prostioare azi
    hmmm
    saraca bella…mormoloci…ma ingrozesc numai la gandul daca as fi in locul ei!cah!!!
    si sa doarma impreuna???!!:)):))
    ooo…
    daca ar veni emmet peste ei sunt sigura deja ce ar zice…”cred ca a fost o nuapte cu peripetii”
    alice ar zice”nu si tuu bella”
    hmmm etc…
    of!!astept next!!
    te poop:-*:-*:-*

    Răspunde

  20. d33yutza
    Apr 19, 2010 @ 17:55:52

    wow super … bine fara faza k mormolocii, saracuta bella (sau nu?), ei ce mai conteaza .. ast nextu :X:*

    Răspunde

  21. Ilincuza
    Apr 19, 2010 @ 17:59:02

    Super :x abia astept nextul..si?!?! cum se face ca pui cap. mai rpd cand avem sc :)) eu ma chinui sa scriu ceva,de cand o inceput sc :((
    Kisses si spor la scris

    Răspunde

  22. alysu
    Apr 19, 2010 @ 18:01:03

    omg;x

    e cel mai bun ever!
    mi-a placut atat de multtttt;x

    te iubesc andruu!;*

    Răspunde

  23. deea
    Apr 19, 2010 @ 18:15:04

    Adorabil :X!!! Nu am cuvinte … defapt am :)) si numai de lauda :X. In primul rand ma bucura faptul ca postezi mai des! Si ce mai postari :X ce mai capitole:x !!! Eddy si Bella sunt la stadiul in care nu cred ca se pot ura mai mult daaaaaarrr stii cum se zice ” intre iubire si ura e doar o linie fina” :x plus ca ura e un sentiment pasional:)) nu stiu pe unde am auzit asta:D. In orice caz sunt in extaz:X! Andru, nu ai idee ce fericita ma faci :))zau asa! Plus ca am ras de m-am prapadit la faza in care Bella ii spune lu Eddy sa dorma cu mormolocii… stai sa caut … uite: ” Eu dorm aici. Având în vedere că nu este posibil să dorm în patul meu plin de creaturi oribile, aşa e corect. Tu… ai să te odihneşti printre puii de broască care or să te primească ca pe un frate… am chiţăit entuziastă, abia reţinându-mi hohotele de râs.” =)) e prea tare :))). Ok, incep sa ma molipsesc de la tine cu comenturile luuuungiiiii. Apropo ce se intampla cu nota de autor de e asa mica:( nu ne-ai mai spus ce mai faci, cum o mai duci … ce idei mai ai:( ai face bine sa te revansezi la capitolul 25 ;;) . Kisses

    Răspunde

  24. Corina
    Apr 19, 2010 @ 18:21:45

    Um…am o intrebare? Cum incap atatea idei geniale in mintea unei singure persoane? :D Capitolul asta e… fenomenal, minunat, superb, magnific! Prima parte, cea in care Edward ii zice Bellei ca e frumoasa, si invers e atat de speciala, arata cat de mult se plac. Si totusi, mai incolo, cand Edward se poarta ca un FRAIER (ugh…ce ma enerva!), lucrurile revin la normal.
    Oh, iar faza cu mormolocii =)) – reactia Bellei a fost de milioane, insa nici Edward nu s-a lasat mai prejos, ci a inceput sa rada ca istericul. Si acum dorm impreuna! In patul lui Edward! Bella langa Edward intr-un pat! Heheh! Cat ma bucur :D!

    Răspunde

  25. bya
    Apr 19, 2010 @ 18:39:05

    speechless >…<
    lol..si i-ai pus sa doarma in acelasi pat :))) cat de malefica esti..intr-un sens bun bineinteles :)) saracii de ei o sa faca noapte alba si a doua zi cred k o sa aiba niste cearcane pana in pamant..aman2 :D

    spor la scris in continuare ^_^
    P.S: imi place k ai inceput sa postezi mai des …yaaayyy….LOVE U ANDRU ^^..

    Răspunde


  26. Apr 19, 2010 @ 18:41:38

    8->

    E uau! :X

    Răspunde

  27. bya
    Apr 19, 2010 @ 18:44:01

    ahhhhhhh….comp prost..T.T am scris mai mult dar a taiat din comentariu..lol….de ce imi face mie asta T.T…ziceam k esti o persoana GENIALA…noi (cititorii CIP) suntem cele mai norocoase persoane de pe planeta ca te avem pe tine…tu care ai o imaginatie foarte bogata..si niste idei..ce maii ..soooper ^_^
    Am ras de nu am mai putut la capitolul asta :))) si cea mai tare faza din toate
    ” Eu urăsc chestiile ude şi lipicioase!! am zbierat fără control.
    - Ştiu! Asta a fost şi ideea! pufni el în râs iar. ”
    aaa..si chiar nu mai stiu ce scrisesem >.< stupid me ….comportamentul lui Edward..ciudat si prea schimbator ..sper sa accepte si el in final k Bella il schimba si il face sa fie o persoana mai buna..adevaratul el ^^

    Răspunde

  28. aryafantasy
    Apr 19, 2010 @ 18:49:27

    OMG!!!! Ce mistooooo……..mi-am schimbat capitolul favorit…acum a devenit asta…..discutiile de la inceput si sfarsitul asta….a fost absolut demential. Am incetat orice activitate si am savurat “monitorul” :))A fost stralucit! :P
    am murit de ras….si mi s-a parut foarte tare mai ales faza asta: “Ce să mă mai învârt în jurul cozii, am oftat în sinea mea. Doar voiam să-l cunosc pe arogantul, egoistul, talentatul, sensibilul, profundul, craiul, enervantul şi auto-distrugătorul meu „soţ”… La naiba.
    - Să mor mâncat la cină de un crocodil dacă nu te gândeşti la mine.”
    Si atunci cand isi spun…”frumosi” si el e impresionat ca e perceput ca o persoana si nu un obiect de uz! :)
    Si nici prin minte nu mi-ar fi trecut …ca putea sa ii puna mormoloci….am crezut ca o sa ii ia si o sa ii puna si lui in pat :))…dar asa a fost si mai tare….sa doarma in patul lui. (Ca sot si sotie =)) ) Hmmmm…oare ce va trece prin mintea lui Edward in noaptea aia, pana sa adoarma..oare simtise si el la fel ca ea?
    Super capitol…multumim! :D >:D<

    Răspunde

  29. Maya
    Apr 19, 2010 @ 19:10:59

    Deja astept cu nerabdare urmatorul capitol…asta e uimitor si foarte catchy!!!Bravo Andru!!!

    Răspunde

  30. ruxandra95
    Apr 19, 2010 @ 19:13:14

    omggggggggggggggggggggggggggggggggggggggggggggggggggggg sunt in acelasiii pat…, jur ca deja am uitat tot ce am citit cand am vazut ca vor dormi in acelasi patttttt… tuuu evil girlll te-ai oprit tocmai aicii.. i need next… i’m thirsty fo rmore:))

    Răspunde

  31. Deny
    Apr 19, 2010 @ 19:13:36

    :)):))nu stii cat am putut sa rad:))mormoloci:))sa doarma cu ea:X=))si ce a faqt edward la scl:))abia ast nextu’:X:X:X:X:))bv:*:X

    Răspunde

  32. maria
    Apr 20, 2010 @ 05:38:03

    si la conferinta si la capitolul acesta :)) mormoloci:)) edward e un geniu:))abia astept nextu

    Răspunde

  33. melyyyyy
    Apr 20, 2010 @ 06:14:47

    yeppyyy ce fain e mama dumnezeule

    Răspunde

  34. antonya
    Apr 20, 2010 @ 06:23:25

    scumpa apreciez tare mult felul tau de a scrie si de aceea iti ofer premiul Sunshine Award care vine si cu niste reguli…
    1. Să postezi premiul!
    2. Să oferi premiul la 12 prieteni!
    3. Să afişezi linkul lor!
    4. Să le dai de ştire printr-un comentariu pe blogul lor!
    5. Să scrii din partea cui este premiul!

    Ideea in mare este sa socializam si mai mult, sa ne facem cunoscute preferintele, ficurile etc…
    Mai multe detalii pe blogul meu, http://antonya310.wordpress.com/

    Răspunde

  35. blackwings06
    Apr 20, 2010 @ 06:37:14

    foarte foarte frumos , imi place foarte mult felul cum scrii …. abia astept urmatorul :X:X:X bafta in continuare

    Răspunde

  36. melyyyyy
    Apr 20, 2010 @ 06:52:24

    sunt a 35 nui corect

    Răspunde

  37. mariana
    Apr 20, 2010 @ 08:51:33

    so……nenorocireeeee! cand vine urmatorul? ca sunt ,,prinsa” rau!

    Răspunde

  38. hellena
    Apr 20, 2010 @ 09:33:45

    capitolul este absolut genial…si farsa…nu am cuvinte…
    abia astept urmatorul capitol…
    spor la scris…
    abia astept sa vad ce se intampla in urmatorul capitol:D
    pupici::X:X:X

    Răspunde

  39. funnkysmile
    Apr 20, 2010 @ 10:25:35

    mormoloociiii=)))))
    dormit in acelasi pat:O:X
    oh, asta o sa fie atat de…interesant>:):X
    esti un geniu sadic:)))
    ii chinui pe saracii incapatanati indragostiti:)):X
    imi plc:X:X>:D<

    Răspunde

  40. intotdeaunasingura
    Apr 20, 2010 @ 11:53:12

    ufffff…..oare cum se vor trezi de dimineata? :)):)):)) poate vor fi unul peste altul si vor mai avea si cateva certuri pe la vreo 2 noaptea :):):):
    farsa a fost uimitoare adica mormoloci in pat?
    mmmm…ca intotdeauna orgoliosi amandoi si nu vor sa cedeze unul in fata celuilalt :D:D:D:D
    sper sa aflam povestea despre trecutul lui Edward chiar sunt curioasa sa vad pana la urma ce sa intampla si este atat de greav..
    mi-a placut capitolul si imi place si mai mult ca ai inceput sa postezi asa repede :D il astept pe urmatorul >:D<

    Răspunde

  41. Tyo
    Apr 20, 2010 @ 13:45:55

    Wow! Nu stiu cum reusesti, dar de fiecare ma lasi cu gura cascata; ai un har sa impresionezi lumea cu scrierile tale(de fapte nu stiu, poate si alea:) ) Deci relatia dintre Edward si Bella a evouluat destul de repede si de intortocheat; morala i-a atins un punct sensbil lui edward si, ca sa nu recunoasca , se ascunde de bella. Lasul! Bine, las pana la un anumit punct. Imi plac discutiile contradictorii dintre ei, sunt funny:)) , desi le sta mai bine intelegandu-se bine. Duasmano-prieteni..hmm..deocamdata. Imi plac momentele de sinceritate dintre ei, cand se caracterizeaza unul pe celalalt. Edward a recunoscut ca bella e frumoasa:X si bella i-a zis persoana :X:)), ceea ce a fost ciudat pt el.
    Farsa a fost asa de faina:X:X:X Si total inprevizibila , dar cred ca ne-am obisnuit deja cu faptul ca nu ne putem obisnui .:)) Mormoloci..ugh. Nici mie nu-mi plac..ud, lipicios..pff, numai cand ma gandesc ma apuca toate alea. Edward cred ca era pe jos de ras:)):)). Deci..dorm impreuna!!!!! Ce tare va fi asta! Amandoi icnapatanati si nevrand sa-si invinga mandria, si-au facut-o. “Îţi urez noapte rea şi toate coşmarurile posibile!” Ce tare e fraza asta:)):)):)) Deabia astept sa vad ce se intampla..presimt scantei. Oh da, imi plac scanteile dintre ei:X:X:X:X:X Prevad lucruri imprevizibile:)). Spor la scris next !:X

    Răspunde

  42. carmen
    Apr 20, 2010 @ 13:52:11

    Ai primit „Sunshine Award” de multe ori, dar nu pot să nu ţi-l dau şi eu, ca o cititoare fidelă şi o admiratoare a creaţiilor tale. Mult succes!

    Răspunde

  43. corasondeangel
    Apr 20, 2010 @ 16:24:36

    nu cred ca mai e nevoie de parerea mea pe aici,consider ca s-a spus totul mai sus,crede-ma Andru ca nu mi-ar ajunge pagini de word ca sa descriu acest capitol si in general toate.Pentru ca Wow,nu e capitol care sa nu trezeasca in mine sentimente nebanuite,sentimente de nostalgie ,melancolie de ce nu?mai ales cand ignora amandoi adevarul din fata lor,amanzament fara limita,s-a cocotat pe acoperis,ce sa spun,acum si eu,parca si citeam scenariul in mintea mea ca Bella se va cocota si ea acolo si etc ,etc,pentru ca debitez.
    As mai scriu ‘;n”pagini cu laude,insa timpul si nenorocitul asta de net ale carui luminite pulseaza,amentinindu-ma ”Hai iesi o data vreau si eu o pauza” ma preseaza,si chiar nu vreau sa se stearga tot ce am scris aici,pentru ca jur ca il arunc de la balcon:)):)),dar asta nu o stii de la mine;)
    Inainte de a mai debita si sa trec la altceva care nu are legatura cu ficul,iti spuna Bafta la scoala,asta e in prim plan acum,curand se va termina,huh…muuuuulta inspiratie,capitole caaaattt mai lungi si hai cu urmatorul
    Te poooop:**::**:*:*:*:
    Scz de eventualele greseli.

    Răspunde

  44. bubu_cristina
    Apr 20, 2010 @ 16:30:22

    Salut, as vrea sa stii ca ai primit un premiu pentru mai multe detalii intra pe blogul meu http://tinutza2010.blogspot.com/ :*:*:*tinutza:*:*:*

    Răspunde

  45. daria
    Apr 20, 2010 @ 16:46:32

    super ca de obicei
    bv
    ma surprinzi de fiecare data

    Răspunde

  46. Deny
    Apr 20, 2010 @ 17:02:21

    nu s-a postat comm-ul meu x( eram a 3-a x(x(…in fine…superb ca intotdeauna:X:X:X:X:X…abia astept nextu’:D:X:X:X am schimbat capitoul pt concurs si l-am postat pe blogul pe care mi l-am facut si am facut si cap 2.:D sa intri sa citesti. uite aici site-ul:X http://deny4u.wordpress.com/ din nou-superb,mirific,gorgeus cum vrei tu:X:X:X

    Răspunde

  47. alinacullen
    Apr 20, 2010 @ 17:02:49

    sooperb
    ce cool faza aceea cu mormoloci
    iiii

    ce ma bucur ca bella si edward
    au dormit impreuna
    esti diabloica:))….acum o sa mor de curiozitate

    Răspunde

  48. beatricx
    Apr 20, 2010 @ 17:52:38

    surt si la obiect:
    E GENIAL(seamana cu autoarea)

    Răspunde

  49. blu3kid
    Apr 20, 2010 @ 19:13:13

    sunt asa de zapaciti :)).. mai vreau :X… abia ast urmatorul cap..
    poate k o sa o imbratiseze ed in somn :D

    Răspunde

  50. Iolanda
    Apr 20, 2010 @ 19:37:46

    deci…fara cuvinte….genial…nu. Decat sa zic prostioare siropoase gen mi-am luminat saptamana, mai bn zic …..fara cuvinte BV :-*

    Răspunde

  51. Dyana
    Apr 21, 2010 @ 12:17:43

    mda e primul comm pe care il dau , dau nu ma puteam abtine sa nu te felicit Andru , la fel ca toti ceilalti ,stiu , dar ma gandeam ca ar fi frumos sa o auzi si de la mine. Faci o treaba absolut minunata ,sincer , ma fascineaza modul in care abordezi fiecare situatie si cum o conturezi . Fiecare cuvant si gest este masurat cu grija , ce mai intr-un cuvant ficul este minunat !!!!!! suna exagerat , dar nu e :D , cel putin in mintea mea :))….big kisses for u :*:*:*:*:*:X

    Răspunde

  52. Deborah J
    Apr 21, 2010 @ 14:43:51

    Hi Andru :D … ai facut o treaba minunata si te felicit. Astept cu nerabdare urmatorul capitol :) si sper sa apara in curand. Iti urez o saptamana minunata si plina de note mari ;) BIG hugs for you >:D<:*:*:* Debora

    Răspunde

  53. paula
    Apr 21, 2010 @ 16:12:29

    a aparut cap 24:X:X:X………super tare……….deci nam mai int personaje mai incapatanate ca ale tale:)):)):)):)):))te felicit pentru ceea ce faci si succes mai departe…….. urmatorul capitol cam pe knd apare asa cu aproximatie:D:D;;)…..
    ce sa iti mai zic…..?? iti urezez succes la scoala si spor la scris si ai grija de tine:*:*:*:):);):*:X

    Răspunde

  54. paula
    Apr 21, 2010 @ 16:13:07

    :-):-)

    Răspunde

  55. M@d@l!nutz@ & @linutz@ :D
    Apr 22, 2010 @ 07:17:58

    Andru… esti GENIALA!! stiu ca nu sunt nici prima si nici ultima care spune asta!
    Nici nu stiu de unde iti vin ideile astea pentru provocari sau farse :)) sunt fenomenale! =P~ :)) iar cand Bella si-a dat seama ca are mormoloci in pat pur si simplu am cazut de pe scaun de la ras:))
    Eddy mi se pare cam las…:| fuge de el insushi… sper ca in curand ii va spune Bellei ce s-a intamplat… nu de alta da sunt si eu curioasa:D :”>
    Desi… astept next :))

    Răspunde

  56. ioanamihali
    Apr 22, 2010 @ 10:35:55

    Răspunde

  57. yoyomia
    Apr 22, 2010 @ 16:22:50

    deci in primul rand:probabil ti-am mai spus la alte capitole dar esti geniala
    in al doilea rand:va invit pe toti pe blogul meu:http://yoyomiaa.blogest.ro/

    Răspunde

  58. laurry12
    Apr 23, 2010 @ 07:05:01

    uh chiar nu incetezi sa ma uimesti….. ejti incredibila:)) mormoloci?!=)) imi plac mormolocii. mrg cat se poate sa-ti placa mormolocii:)) uh tot geniala ramai! mda, mi-am reluat ultimul loc…. ah… a fost atat de tare. cat amn rassssss… din fericire vecinii sunt plecati la o ora asta:-” shy din nou genial genial genial genial genial genial genial genial genial…..

    Răspunde

  59. Mikyutza
    Apr 23, 2010 @ 19:54:30

    :)))cat am mai ras la capitolul asta:)))
    la fel de mult ca si celalalte:))
    super capitolul:Xsucces in continuare:X

    Răspunde

  60. chiritele
    Apr 25, 2010 @ 09:46:15

    cand vine urmatorul capitol?

    Răspunde

  61. simona
    Apr 25, 2010 @ 09:56:51

    deki este absolut genial…
    e minunat km ai reusit sa imbini farsa…deci e nesimtit si pana la urma odata k farsa ajung in acelasi pat:X:
    e geniiaaaaaaaal:X
    il adooooor=p~
    abea astept sa vad ce se mai intampla in “iubirea” lor k nabadai:D:X:X

    Răspunde

  62. _cutie_
    Apr 25, 2010 @ 10:03:32

    draga andru,
    asteptarea iti omoara fanele,
    ti le omoara pas cu pas
    invirtind un cutit incet ,
    dar profund in corpul acestora
    ele se zbat sa mai supravietuiasca
    ,pina la capitolul 25 , dar timpul trece
    si cutitasul ajunge la puncctul slab
    sorbind viata din fanele tale.
    andru, nu-i asa ca nu vrei sa ne pierzi
    nu-i asa ca comentariile noastre te bucura cit decit
    atuci doneaza capitolul 25 fanelor tale
    pe patul de moarte
    si pentu a sti cit trebuie sa ne mai zvircolim
    in agonia asteptarii
    spune ,te rog, cind mai postezi?

    Răspunde

  63. RaluKa
    Apr 25, 2010 @ 10:10:30

    Este GENIAL capitolul…FELICITARI…IMI PLACE FFFFFFFFFFFFFFFF MOOLT:x:x:x:x:x:x:x:x:x:x:x:x:x:x:x:x:x:x:x:x:x….Cand apare urmat ca nu mai am rabdare sa vad ce s-a intamplat….App scriu si eu unul http://dydyashygirl.wordpress.com/despresirezumat/…Spor la scris

    Răspunde

  64. ckytyna
    Apr 25, 2010 @ 20:26:54

    super tare te rog nu te opr si posteaza mai repede

    Răspunde

  65. ckytyna
    Apr 25, 2010 @ 20:27:42

    super tare te rog nu te opri isi posteaza mai repede

    Răspunde

  66. ana
    Apr 26, 2010 @ 07:34:41

    pe cand urmatorul cap . . . mor de nerabdare :(

    Răspunde

  67. DancingVampire
    Apr 26, 2010 @ 16:15:35

    Andru, postezi in century 21 ?!
    mai rpede se poate, te rrrrrrrrroooggg? :o3
    crede.ma , vreau capitolul 25 neaparat!
    intru zilnic sa vad daca postezi, iar de fiecare data rezultatul e acelasi :
    CAPITOLUL 25 E INVIZBIL!
    :))

    Răspunde

  68. deea21
    Apr 27, 2010 @ 17:19:06

    Wow… imi place la nebunie cum scrii. Sunt sigura ca ai auzit asta de multe ori, dar esti buna la scris povesti comice. Ai har si imaginatie bogata. Sper ca aceasta imaginatie a ta sa ne fascineze si sa ne surprinda intotdeauna cu noi situatii si intamplari hazlii. De asemenea, sa nu te opresti doar la scris ficuri… esti destul de talentata sa scrii povesti pentru copii sau adolescenti. Poate nu acum, cat esti mica, dar pe viitor… cine stie. Oricum, mult succes la scris. Astept cu nerabdare urmatoarele tale capitole.

    Răspunde

  69. Deny
    Apr 27, 2010 @ 17:38:25

    cand e nextu’????????vreau mai repede nextuuuuu:x:x:x….

    Răspunde

  70. Jane
    Apr 30, 2010 @ 12:04:41

    ca sa vezi. citeam acest capitol pentru 5-a oara si ma gandesc sa ma uit si eu putin la cum te lauda lumea.
    SUPRSIEE! :-O:-O mai sa fac infarct. eu nu am comentat.
    nici o propoziti.e nimic?!
    wtf? unde naiba eram? ok, sa lasam la o parte idiotenia mea proprie si personala.
    stii foarte bine ca parere am eu despre absolut toate capitolele tale. stii ca le sondier incredibil de minunat de fantastic de extraordinar de geniale si frumoase si bine scrise.
    acesta nu face exceptie. si cu asta am spus tot.:*

    Răspunde

  71. BibbyEllen
    Mai 01, 2010 @ 13:13:40

    Exista atatea moduri fascinante de a lauda pe lumea asta:X Pacat ca nu le stiu pe toate…Si acestea pe care le stiu, mi se par prea simple si lipsite de farmecul simtirii. Poate ca devina e si raceala asta nenorocita pe care o am-nu ma prea lasa sa gandesc stabil…Insa e bine ca pot simti tot ce e frumos si profund.
    Asa…am ras ca o nebuna la faza o mormolocii:))…Mda, ideea ii suradea lui Edward de ceva vreme-ne-ai “spus” in intalnirea cu personajele:)):X
    Ca deobicei replicile lor sunt atat de puternice!!!! Fiecare isi sustine vehement punctul de vedere…
    Mi-e mila de Edward:(. Chiar se simte naspa siii…nah…Pana la urma e personajul meu preferat:))))
    Jane are dreptate:X Toaaaatteee capitoleleeee sunt NEMAIPOMENITE!!!!! Esti extraordinara si…nu uiti niciodata sa ne spui “kisses, andru” la sfarsit:)) Kiss you!:*:*:*:* Esti geniala!:X:X:X:X
    PS: Multa bafta la scoala si la scris. Astept nextul:X

    Răspunde

  72. DIANA
    Mai 02, 2010 @ 12:20:04

    tare rau de toot <3 sper sa intri si sa citesti si blogul meu. sunt inca la inceput: DD http://justsouknow.blog.com

    Răspunde

  73. aly
    Mai 11, 2010 @ 11:51:25

    =))))=))))) genial!! genial iti spun!! mormoloci de broasca?:)))))))

    Răspunde

  74. campire
    Mai 13, 2010 @ 07:59:47

    da … stiu ca ti-am zis ca iti las marti comm si azi e joi dar … sper sa nu te superi pe mine
    deci …
    un capitol bun,capitolele astea mai recente au fost mai bune decat cele de la inceput
    BRAVO!

    Răspunde

  75. Melissa
    Noi 11, 2010 @ 15:22:18

    Foarte sentimentala partea de pe acoperis. Nush cat o sa mai reziste sa lupte cu el insusi. Faza cu perinile si cu mormolocii a fost bestiala. Mai ales fata cu patul. Mi-a placut enorm de mult. Imi place foarte mult pentru ca tu sti sa aduci umorul si atunci cand melancolia domina o parte destul de mare a capitolului. Buna treaba :*

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completeaza detaliile de mai jos sau apasa click pe una din imagini pentru a te loga:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 101 other followers

%d bloggers like this: